copil tembel

Am tot asteptat sa vad pe blog la Flory niste explicatii pentru surpriza de acu 3 seri; cum probabil sunt sanse mici sa mai vad ceva o sa va spun eu ce pocinog a facut.
Seara, cand am ajuns acasa am auzit niste voci si tipete suspecte pe palier; mi-am lipit urchea discret pe usa si mi-am dat seama ca sunt condamnat sa suport musafiri; pe langa faptul ca nu ma pot face comod (a se intelege sa stau in chiloti) va trebui sa si ranjesc a prost.
Mi-am facut curaj, am intrat si l-am dibuit pe nepotu vecinei, un drac de copil pe numele sau real Calu Luca.
Langa el necheza ma-sa de mi-a stat inima’n loc. „Uite-i ce bine se inteleg” incerca Flory sa-mi spuna dar i-am citit altceva pe chip: „fraiere, trebuie sa stai si sa suporti” si mai si ranjea..
Daca aveam la indemana o tesla ma autoflagelam in clipa aia. M-am asezat pe scaun si am inceput sa ma rog sa plece aia. Draci, a plecat doar ma-sa si asta dupa ce m-a terminat nervos cu un ras isteric.
Flory s-a carat in bucatarie, avea cica treaba; de unde, m-a lucrat pe fata..
Consemnat in camera cu fi-mea si tembelul, am vazut live diferenta intre un copil linistit (fi-mea) si lucacalu: sarea pe pat cu niste ciorapi murdari pe perna pe care dorm eu, se juca apoi cu niste figurine de plastic, vorbea extrem de tare, aproape insuportabil, radea ca ma-sa, a deschis sertare, intra in bucatarie sa intrebe ce e de mancare apoi iar zbiera si sarea pe pat. In tot acest timp, fi-mea se juca in liniste cu niste carticele colorate fara sa-l bage in seama pe tacanit. Degeaba am tot incercat sa-i explic ca vorbeste prea tare, ca se agita si ma deranjeaza – nu i-a pasat. Dupa juma de ora de chin, a reaparut ma-sa, moment in care mi-am zis: exista minuni!
Aiurea, nu venise sa-l ia, venise sa se asigure ca e bine: „te joci frumos, da?” apoi a iesit..
Pai fmm, pe mine m-ai intrebat daca-l mai suport?
Am intrat in bucatarie, am scos-o pe Flory si i-am spus: nu mai ies de aici pina nu pleaca oligofrenu’. Exact asa am facut.
Dupa ce a plecat ala s-a facut liniste in casa. Am iesit afara sa-mi relaxez capul pentru ca aveam o durere crunta. Am avut si o discutie cu Flory, data viitoare daca vine cretinu ala de copil eu plec de acasa.
Ah, era sa uit: Luca are aproape 7 ani..

Comentarii ( 11 )

  1. Copilul n-are nici o vina in faptul ca are niste parinti limitati. Si cum genetic ii mosteneste nici el nu poate fi un geniu, ca fata noastra 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top