Decade of Decadence

Dragii mosului, inca 10 ani pierduti aiurea in mizeria asta de tara. 2000-2010 a fost cu adevarat un deceniu de decadere a societatii. Ne-am facut atat de rai si atat de egoisti incat insusi Dumnezeu ne-a salutat din mers; un exemplu este accidentul de zilele trecute cand o maicuta a omorat o fata de 14 ani pe zebra; unii spun ca suntem blestemati ca ne-am omorat conducatorul chiar in ziua de craciun.. ei as, doar 1 conducator ne-am omorat? numai mie imi vin in minte 5-6..

Pot spune ca romaniei i-a disparut rostul. pentru ce dracu mai existam ca popor? doar sa suferim ca niste vite bune de muls doar cand sunt alegeri. In rest suntem lasati in frig si foamete dar suntem fericiti in prostia noastra: avem paine si circ, lucruri esentiale sa supravietuim pina la urmatoarele alegeri cand iar le suntem de folos.

Nu stiu ce am vrut sa spun concret, sunt cam aiurit in dimineata asta. Recunosc, sunt frustrat ca sunt tanar si-mi doresc sa pot face ceva util dar am ajuns sa cred ca este imposibil. As vrea sa pot schimba ceva dar nu reusesc. Vreau sa plantez un pom in gradina blocului dar imi trebuie autorizatie. Vreau sa sortez gunoiul pe care-l produc dar nu am pubele pt asa ceva. Vreau sa merg cu bicla sa nu mai poluez dar nu am pe unde. As vrea sa-mi cumpar o tarla de pamant sa cresc ce am nevoie, o leguma, un fruct etc dar n-am 100.000 de euro sa cumper acel teren pe care un prosper om de afaceri l-a luat pe degeaba ca „investitie”.

Alt paradox: cu cat creste numarul de biserici construite cu atat se diminueaza numarul credinciosilor. A ajuns si biserica un fel de mall unde te duci cu masina de lux, cu tatele la vedere si portofelul ticsit de bani. Cand mai auziti ca plange vreun sfant pe de pereti ganditi-va ca poate s-a saturat si el de atata ipocrizie.

Rromania nu mai este tara mea si nici Basescu  nu este presedintele meu.