completari..

E clar, ori sunt eu greu de inteles ori lumea se agata de orice cacat sa iasa ceva scandal, si asa e penurie de subiecte pe bloguri. Nici Freud si nici experienta de viata nu te ajuta cu nimic atunci cand ceilalti se ambitioneaza s-o tina pe-a lor. Nu o vizez pe tipa respectiva dar pot s-o dau exemplu. N-am nimic cu ea, e problema ei cu cine se fute sau cu cati se fute. Nu mi se pare corect ca atunci cand te dai in stamba sub un pseudonim si nici dracu nu stie cine esti sa ai pretentia ca toti sa fie in asentiment cu tine. Te tine sa fii altfel decat ceilalti ? fa-o pina la capat, arata-te si atunci te cred si eu.

E aiurea sa te lauzi singur pe blog cu performante sexuale. La dracu, care e scopul anyway ? sa oftici pe cineva? sa atragi atentia? si daca atragi atentia, te stie cineva cu adevarat cine esti?

Am lucrat cu zeci de firme si am cunoscut sute de oameni, majoritate femei. Am avut ocazia, de-a lungul anilor sa vad ce inseamna prietenia intre ele. In 99% in fata isi vorbeau frumos iar pe la spate se balacareau iar orice prietenie cat de cat ok se strica dupa varsta de 30 de ani. Prietenia intre fete = minciuna, cel putin in societatea de azi.

Cunosc zeci de fete care fac videochat, de multe ori cand aveau probleme tehnice ma chemau la ele; de cateva ori s-a intamplat sa fie in plin privat si sa astept sa se frece pe tate pe un scaun in aceiasi camera. Mi s-au propus partide de sex si am spus pas de fiecare data si nu-mi pare rau. Poate ca tipa respectiva trecea printr-un moment naspa, se certase cu pularaul si vroia sa-i faca rau sau chiar o manca atunci. La un moment dat, o tipa m-a adus la ea acasa si mi-a propus sex oral, vroia sa vada cum e dar nu se simtea atrasa de barba-su. Am refuzat si la cateva zile m-a sunat sa-mi multumeasca, era pe punctul de a face greseala vietii ei. Am ramas amici si azi..

Nu vreau sa transmit nimic nimanui. Ma bucur ca nu m-am pierdut cu firea in momente delicate, ma bucur ca le-am facut pe toate la vremea lor si mai ales ca nu invidiez pe nimeni. N-am nicio problema sa-mi pun poza pe blog, oricum, majoritatea ma cunosc si in viata reala. Ce sens ar avea sa par altfel decat sunt ? ca n-am nevoie de alti prieteni..

14 Comments on "completari.."

  1. Eh, uite ca nu am prevazut si completarea asta. Ma asteptam sa iti treaca pana acum.
    Apropo, nu totul are un scop precis. 😉

  2. Aplauze!

  3. O explicatie ar fi (personala) un strigat de ajutor. Forma acestui o da ca act de bravada. Mie unu’ imi provoaca mila.
    Consider ca e lucru de lauda ca nu ai profitat de niste slabiciuni de moment, eu sunt convins ca reciproca (directa, sau care nu stii de unde vine) exista si te urmeaza.
    Un filozof indian zicea gen (var. prescurtata): gandul devine vorba, vorba devine fapta, fapta devine actiune, actiunea obisnuinta, obisnuinta rutina si rutina destin. Nu vrei sa te gandesti la altceva?…

  4. hmm se pare ca ma pirdut ceva…de cand nu ma ami treut pe aici.

  5. Ba da. Chiar ai pierdut teatru…

  6. P.S. – Care se vrea de calitate. E tot teatru…

  7. Chestia asta cu toate la timpul lor nu am inteles-o niciodata (ma refer la limitele normalitatii, decentei si lipsei de freak), adica eu vorbesc, gandesc si ma comport identic ca la 20 de ani, ar fi de privit ca o lipsa de evolutie?…

  8. @ Claudiu
    Faptul că poţi gândi şi te poţi comporta ca la 20 de ani denotă o prospeţime a gândirii, o infuzie permanentă de nou, o updatare a propriului orizont şi mai ales o revoltă împotriva îngrădirii propriei cunoaşteri, deci în nici un caz lipsa unei evoluţii. Să nu uităm că blazarea, plafonarea , acceptarea semidoctismului propriu, cinismul, lipsa umorului etc, sunt consecinţele îmbătrinirii spiritului, a minţii care duc inevitabil şi la o îmbătrânire prematură a trupului.

  9. „toate la timpul lor” se poate explica printr-un exemplu: un om la 60 de ani, cu o bere in mana spunand „mi-a trecut viata si n-am avut si eu o virgina”; ceva de genu..

  10. Multumesc, la mine cu autoanaliza mai greu. Mi-am adus aminte, cand eram intr-a saptea toata pustimea din fata blocului era inebunita dupa cartile lui Al. Dumas, clar ca ne-am facut sabii si ne-am tras nume de eroi, vedeta locala era d’Artagnan, ala grasu’ era Porthos, ala de se uita o fata dupa el era Aramis, la mine a venit scurt „tu esti Athos”, „ba eu vreau Porthos ca ala bate tot”, „ba nu, Athos”, „de ce?”, „cel intelept”, „opa, am gresit cu ceva?”. Eram sfatuitorul ostii din cartier! Cat se poate de autentic.
    Acun vreo trei ani, neavand ce face la servici, am dat la o parte tot ce era pe birou si am inceput sa ma joc cu o masinuta da’ asa, cu sunete de-alea „vrummmm vrrrrrrum”, trece un coleg concentrat pe langa mine, ramane putin blocat, „ba, tu ai dat in mintea copiilor?”.
    Deci, care-i timpul lor?…

  11. ma refer strict la xes ca asa si eu la 35 colectionez titireze din ou de ciocolata..

  12. 🙂 imi dai si mie daca ai dubluri?

  13. dalea portocalii ca am vro 5; imi dai la schimb bumerange ?

  14. Deal! Nu am d’alea da’ pot sa fac! 🙂

Leave a comment

Your email address will not be published.


*