Tuta: stau cu el ca mi-a spus ca ma iubeste..
Proasta: stau cu el ca am o varsta si nu vreau sa fiu singura..
Idioata: stau cu el dar nu stiu de ce..
Eu m-am speriat cata prostie zace in unele femei, nu mai pot sa le spun fete daca au peste 30. Faci compromisuri cat esti tanara dar macar invata ceva din experiente. Stiu cazuri concrete in care ea isi doreste enorm un copil dar el i-a spalat creierul ca nu e bine cu copil doar pentru ca ii va afecta lui confortul. Daca as fi in locul ei l-as expedia in 2 pasi, poa sa fie pularaul anului in fhm. Nu inteleg de ce majoritatea femeilor sunt atat de tolerante, sa moara bibi. De ce iti irosesti anii intr-o relatie in care el decide ce puneti in cosul de cumparaturi, in care el decide prioritatile din casa, in care el braveaza si te face de cacao in fata prietenilor; cum il mai suporti ? te ajuta cu ceva sa te plangi singurei tale prietene ca nu stii ce sa faci ? da-i cu flit, e singura solutie; mai tarziu costa divortul..
E doar un aspect pe care-l vad zilnic. As vrea sa vad mai mult echilibru si mai putine divorturi. Nu poti sa te dai zmeu cu 3 oo in fata ei dar sa fii influentat de ma-ta.
In parculetul unde merg cu fii-mea sunt multe mame singure. Mai sunt cazuri in care ies amandoi dar el sta undeva retras si vorbeste la telefon in timp ce ea sta cu copilu. El e important, are biznisuri de rezolvat; ea.. banala. Cine nu vrea sa vada chiar nu vede nimic, realitatea insa ascunde o relatie fake, cu 2 straini care traiesc in aceiasi casa temporar din cauza unui copil. Doar cine nu vrea nu vede.. si mai e ceva: teatrul a ajuns atat de prezent in viata multora incat unii nu mai pot iesi din el; stiu, suntem prea relaxati si avem o viata atat de placuta dar ne lipsea divertismentul..
P.S. este doar un post scris in graba iar personajele sunt fictive, orice asemanare este pur intamplatoare 🙂
Tu ai atins numai o latura dar poate fi si cealalta, cu el sub papuc, ii spune nevasta si cand sa vorbeasca, iti dau si exemplu. Adica vor sa arate cine-i mai cocos decat celalalt, e scarbos in cuplu dar se intampla si eu o pun pe seama complexelor (indiferent de natura lor). Asta cu teatrul e foarte adevarata in schimb, am un prieten actor, fantastic ce amesteca ala scena cu viata reala (urma lasata de profesie) si cand realizeaza intr-un tarziu ca a fost totul un fals se da cu capul de pereti, dar tot o ia de la capat. Cam asa se intampla cu majoritatea. Poate e naspa uneori, mai ales cand am de-a face cu de-aia care vor sa te citeasca si apoi sa te jongleze, dar mereu am avut un mare noroc, nu stiu si nici nu imi place sa joc teatru.
Am atins doar o latura, stiu ca se poate si invers; apropo, eu nu spun ca am dreptate, e bine sa aflu si parerea voastra si chiar sa fiu contrazis, este posibil ca eu sa ma insel..
Bai, io am trei cuvinte de capatai pentru mine, echilibru, balanta, reciproc, astea se ating printr-o comunicare reala stransa, ca daca dai din gura doar ca sa iti auzi vocea cred ca e mai rau decat daca taci sau te eschivezi.
Bine spus Claudiu! Acu sincer sunt momente cand situatie e invers , el plapandul calcat in picioare:))
Pai am zis asta, sub papuc! Dar lipsa comunicarii face ravagii, cred ca stii, raman banuielile, indoiala, apare refularea, explozia in interior si bineanteles cea externa. Regasirea (sau gasirea) cuplului, ca si cea personala, se poate incepe cu o introspectie de exemplu (eu asa faceam), ce vrem si ce urmarim, ce si cum luptam pentru asta, mie nu imi place ce vrei tu sau tie nu iti place un anumit lucru, e normal pana la urma, hai sa discutam, daca se ajunge la consens e ideal, bineanteles ca mai apar crize, se mai intampla, dar o iei de la capat si observi ca acei „paraziti mentali” care-ti bantuiau creierii dispar de la sine. Poate nu se atinge asta si atunci nu are rost sa continuati, fiecare pe drumul lui asa cum crede fiecare ca e mai bine. Un proverb arab zice ceva de genul „In fiecare om exista un abis, daca privesti in adancul lui te sperii”.
misto proverbul; eu acum imi dau seama ca subiectul deschis e atat de vast incat ne vom pierde in argumente; tute si fatali vor exista mereu, sa nu ne facem griji.