Angajatul roman e unic. In prima lui zi de munca atunci cand se angajeaza undeva, vine la servici cu juma de ora mai devreme. A 2-a zi vine la fix ca ieri a stat ca boul la usa. Din a 3-a zi incepe sa intarzie, a observat el ca mai sunt si altii care vin la program cu scuze penibile. Se va preocupa de treaba asta, figura cu nu mi-a pornit masina sau a plans copilul nu prea mai tin si sunt des folosite.
Angajatul roman considera ca orice altceva este mai important de facut decat ceea ce trebuie el sa faca. E nervos si sucarit, postul nu i se potriveste manusa si incepe sa-l invidieze pe colega de birou ca are chestii mai interesante de facut la care el s-ar descurca mult mai bine.
Dupa cateva zile, angajatul roman are deja intiparita ideea de a-si cauta altceva de munca. Mai sta putin aici, macar sa-si ia salariul si asa mic. Stie ca postul sau din vis, ala bine platit, cu multe deplasari in strainatate si multe zdrente pe tocuri il asteapta undeva. Poate ca nu are master ca altii dar are scoala vietii si asta face cat 10 facultati. O sa ajunga el sus, e chestie de timp.
🙂