Am tacut cand ai scris despre casa bunicii. Penibil articol, mai aveai putin si incepeai cu „..sa moara mama daca va mint”; acum te iei de oamenii amarati fara motiv. De fapt ai motive, nu mai esti pe val. Ti-au plecat multi cititori si vor continua sa plece, chestia asta te termina. Blog-ul ti-a intrat atat de adanc in suflet incat esti disperata ca nu stii ce dracu sa mai scrii sa-i faci sa revina. Si scrii tampenii.
Incerc sa te ajut, nu da cu parul. Uite, in primul rand incearca sa nu te mai porti ca o nefututa. E cam dur termenul dar asta e realitatea. Ai o nervozitate pe care incerci s-o maschezi dar nu-ti iese. Trebuie sa intelegi ca nu esti formator de opinie. Cele 2 bucatarese de la scoala 13 care (inca) te mai aproba prin articole nu inseamna nimic. Nu toti ii tratam pe batrani, pe bolnavi si pe amarati cu sictir si-ti spun si de ce: pentru ca niciodata nu stii ce-ti rezerva viata. Era intr-o perioada prin spitalul Colentina un cersetor, toti il stiau si nimeni nu-i zicea nimic. Stii de ce ? pentru ca a fost doctor dar supararile l-au terminat psihic. Dar n-ai cum sa intelegi, pentru tine e important sa ai caldura in masina. Si bani de-o ciorba.
Stii ce as face in locul tau ? mi-as arata adevarata fata, aia de cocalareasa. Poti incepe cu chestii mai usore gen cur, tate, fofoloanca, manca-mi-ai, baga-mi-as, vezi ce se intampla. Nu trebuie sa-ti fie teama, toata lumea stie ca esti sloboda la gura. Si rea. Mama cat esti de rea.. mai tii minte cat m-ai spurcat in comentariul ala ?
Ne jucam de-a viata buna, ce pretentii sa ai..
