Exasperat de pisicile hamesite care nu ma lasa in pace, am zis sa fac o fapta buna: m-am dus in kaufland si am cumparat boabe, plicuri, pateu de ficat si un ditai parizerul.
Ce sa vezi coaie, nu le place parizerul! le-am dat mai intai plic de vita (mirosea atat de bine incat as fi gustat si eu din el) iar apoi, pentru ca tot mai vroiau, le-am dat o bucata mare de parizer, mancati pina plesniti. L-au mirosit dar nu prea au mancat din cel decat asa, putin si in scarba. Ba, esti nebun! pai sunt oameni pe strada care nu-si permit nici parizer si voi faceti figuri ? Azi incerc cu pateu de ficat, il intind pe paine si e treaba lor daca nu-l mananca, dar daca vin si se gudura pe langa mine cu miau miau, sa-mi bag pl daca nu le fut un mare sut in cur.
Mai bine dadeam la niste amarati decat la nesuferitele astea. Au si un tupeu fantastic, daca te vede ca mananci ceva, orice, vin si se catara pe tine cu miau miau pina cedezi psihic. Nici de frica nu stiu, te faci ca vrei sa le lovesti – nici nu se clintesc. Abia acum inteleg de ce le zicea cineva „satanelor”. Fapta buna my ass..
Don’t you ever hit a cat!
Pfff… cite le-am făcut pisicilor când eram mic…
Ty, n-am batut nicio pisica dar crede-ma, cu greu m-am abtinut sa nu le fut niste suturi. Nu te gandi la niste fiinte gingase si dragalase, sunt pisici de tara, d’alea batause. Am mai dat si 50 lei pe haleala..