Imaginaţi-vă uimirea din ochii tuturor când am intrat pentru prima dată cu unul din băieţii mei în metrou. Avea pe atunci doi ani şi-un pic. “Bună ziua! Ce mai faceţi? Cum sunteţi astăzi?”, a spus el persoanelor din jurul nostru. Nu i-a răspuns nimeni. Niciun zâmbet măcar.
Unii l-au privit ciudat, alţii, deşi îl auziseră foarte bine, au preferat să-l ignore. “De ce nu răspund, mami?”, m-a întrebat copilul nedumerit. I-am spus atunci, recunosc cu un pic de emoţie, o stupizenie – că uneori oamenii nu-şi vorbesc pentru că se grăbesc să ajungă la serviciu la timp. Voi ce explicaţie pe înţelesul copilului aţi fi avut?
S-a aşezat apoi sfios pe un scaun liber şi a intrat în vorbă cu o doamnă în vârstă de lângă el: “Ce fac copiii dumneavoastră?” Răsuflu uşurată, pentru că doamna este dispusă să-i vorbească. “Copiii mei sunt mari, au şi ei copii, iar eu mă duc să am grijă de ei toţi”, a spus femeia care, ghinion, s-a pregătit apoi să coboare.
În acea zi a fost tare trist. Prima lui călătorie cu metroul l-a pus în faţa unei noi descoperiri: oamenii nu comunică aşa cum îşi imagina el. Uneori, nici măcar nu se respectă reciproc. Cu toate că a trăit această dezamăgire, băiatul meu, din fericire, a continuat să salute jovial în toate spaţiile în care a intrat, fie că erau spaţii publice sau private. Acesta este firescul pentru el.
M-a întrebat o prietenă cum de-am reușit să îl învăț să fie respectuos și politicos. Respectul se învaţă sau e natural? Eu cred în prima variantă bla bla bla
Eu cred ca o sugi.
De fapt, cand vine vorba de copii, unele mame au prostul obicei s-o suga aiurea. Am citit de 2 ori articolul si tot ce am inteles este ca o zdreanta imi da peste nas ca am un copil prost educat. Spun asta pentru ca fi-mea nu saluta pe nimeni in metrou, e preocupata sa ma intrebe pe mine tot felul de chestii tehnice. Sau se joaca pe mobil, depinde. Dar fie vorba intre noi, mi s-ar parea aiurea sa se bage in seama cu cineva necunoscut iar asta nu are legatura cu educatia.
Posibil totusi ca articolol sa fie pura fictiune, se stie ca atunci cand vine vorba despre proprii copii, mamele nu suporta ideea ca altul are un copil mai bun. Mai demult am spus si eu p’aici pe blog ca fi-mea vorbeste 7 limbi straine chiar daca are doar 7 ani. Sunt sigur ca la un moment dat, cineva va veni si va spune ca fie-sa vorbeste 8 limbi straine, e doar o chestiune de timp.
Decat s-o sugeti aiurea – mai bine o sugeti pe bune. Si lasati copiii sa se joace si sa se bucure de copilarie pentru ca nu se mai intoarce..
