un weekend cum toate ar trebui sa fie

Eram vineri seara in pat cu nevasta-mea si nu’s ce mi-a venit dintr-o data, in timp ce incercam s-o combin (fii-mea e la tara plm), am intrebat-o: papushe, ce-ai vrea sa facem in acest superb weekend? Si tot eu am venit cu propunerile:

1. Daca vrei, putem sa mergem sa ne inghesuim si noi, ca tot romanu, pe Valea Prahovei, sa dam checkin-ul pizdii direct de pe partie. Nu conteaza ca ne vom enerva din cauza aglomeratiei si a meltenilor, nu conteaza ca nu stim sa schiem, important e sa strangem si noi acolo 3, 4 like-uri, pentru ce dracu mai avem cont de facebook; sa vada toti „prietenii” ce viata uber cool avem, da-i in plm de saraci invidiosi.
2. Putem sta acasa si sa lenevim. Ne dam jos din pat la 11, mancam ceva apoi iesim la un film, mergem si la shopping ca sunt reduceri, seara te scot la un restaurant..

A fost o decizie grea pe care am luat-o abia sambata dimineata. Pe la 12 mai precis, ca abia atunci ne-am dat jos din pat. Pula mea, la 12 puteam fi deja pe partie si cu minim 3 like-uri pe facebook. Asta e, poate data viitoare. Am mancat ce-am gasit apoi ne-am dus la film. La Passengers mai precis, film pe care vi-l recomand maxim,  este incredibil de misto cap-coada. Dupa film am bagat o pizza apoi o tura de shopping iar seara m-am tinut de cuvant si am scos-o la restaurant.

Duminica am repetat in mare parte ce am facut sambata doar ca Assassin’s Creed nu mi s-a parut stralucit. Am tras linie si mi-am dat seama ca am cheltuit chiar mai putin decat daca ne-am fi dus la munte. Ne-am odihnit, ne-am cumparat diverse, ne-am simtit bine. Noi doi, fara stress, fara nervi, fara zapaceala si galagie. A fost exact cum trebuie.

Mi se pare obositor sa iesi in gasca, mai ales dupa o varsta. Mi se pare de asemenea ridicol sa mergi cu X sau Y doar ca sa fii si tu parte din.. ceva, nu conteaza ca poate nu te simti bine cu ei, important e sa fii acolo, sa te vada lumea. Care lume?

Am o prietena cunostinta in cartier, asta vara inainte sa-i dau unfriend am intrebat-o care e scopul miilor de checkin-uri din cele mai de triste locuri ever (gen mec, cora, terase de 3 lei etc) si sutelor de poze cu ea fardata si ranjet enervat. Mi-a spus, in timp ce spargea seminte in parculet ca „macar pe facebook sa fiu fericita” incercand apoi sa schitetze un zambet care nu i-a mai iesit. In realitate are o viata de cacao dar ceilalti nu trebuie sa stie asta, o stim noi, cei care o cunoastem bine. Si cred ca este o moda care tine poate doar la prosti: cu cat imi arati un zambet mai larg – cu atat stiu ca esti mai nefericit(a). Numarul pozelor cu tine cu gura pina la urechi e direct proportional cu nivelul de ridicol. E simplu, cand esti fericit, o tii pentru tine. Evident, din punctul de vedere al feisbucistului addicted de like-uri, eu/noi suntem niste ciudati, sociopati, terminati obositi si de fapt noi suntem cei invidiosi. 1, 2, 3 si: muahahaha