si sa stii ca sunt maritata!

Am avut asa, niste flashback-uri de prin tinerete, cand daca spuneam vreun banc sau incercam sa fac vreo gluma cu vreo fufa gen „ce misto miroase parfumul tau, cu ce te dai?” sau „mama, cat imi plac picioarele tale” – primeam imediat replica: sa stii ca sunt maritata! Sau, dupa caz: sa stii ca e maritata! Pai stai fa ca nu vreau s-o fut, de unde ai tras tu concluzia? Sunt niste cacaturi sau complimente, spune-le cum vrei, dar nu te-am invitat la mine acasa!

Da coaie, acum dupa mai bine de 20 de ani imi dau seama cat de penibila era defensiva asta a lor cu maritatul. Femei de casa, ce pula mea. E ca si cum mi-ar fi spus „m-as fute cu tine dar am sida”, nu vad nicio diferenta intre cele 2 replici, in ambele situatii as fi fost probabil un om mort. Sau cel putin mi-as fi pierdut multa vreme prin spitale.

Nu mai revin la chestia cu maritatul, stiti care e parerea mea despre obiceiurile arhaice. Dar totusi, cum trageau ele concluzia asta de cacao, ca nici acum la batranete nu m-am prins. Ah, daca le strageam de tate, daca intram peste ele in toaleta si le trageam de chiloti – asa da, poti crede ca vreau sa te fut. Acum sa ma roage si nu le-as fute, grase si slinoase, haladite si obosite, garantat v-ar prinde bine sa va infigeti intr-o maciuca mare si groasa, este? Este!

Ghinion, timpul vostru s-a scurs demult. Ati expirat in momentul in care, la nici 18 ani ati spus „Da”, vreau sa-mi fut viata definitiv. Doar sotul meu are voie, de acum inainte, sa ma atinga. Stai linistita fa, doar el te-a mai atins de atunci, mai mult cu palmele. Dar asta nu e treaba mea! Eu am vrut doar sa discut cu tine si tu m-ai expediat in 2 secunde. E bine totusi ca m-ai tinut la distanta, acum imi dau seama ca tu de fapt mi-ai salvat viata. Iti sunt dator. Dar tot nu te mai fut..