Mult prea tare. Si adevarat!

Bai, imi permit din nou nesimtirea sa dau copy/paste la un articol de pe facebook. Este mult prea misto, prea adevarat si prea pacat sa se piarda in negura facebook-ului. Asa ca, desi nu am cerut acordul omului, voi pune aici articolul, sa ramana pentru eternitate:


Orice companie privată este ca o orchestră. Vioara este angajatul, sclavaletul, cum ar veni. Viorile sunt instrumentele pe care se bazează toată orchestra și, în secțiunea lor, lucrurile sunt împărțite după criterii de competență: Vioara Întâi este veteranul care bagă muncă până zăpăcește, n-a mai văzut concediu din 2012 și nici promovare nu poate primi pentru că este esențial în rolul pe care îl ocupă. Vioara a Doua este un angajat de asemenea competent. Prieten cu Vioara Întâi, el are nefericita misiune de a trage la jug alături de veteran și de a acorda toate viorile proaspăt angajate. În orice secțiune de viori există cel puțin una spartă, dezacordată și cu corzile rupte, care este acolo pentru că e nepotul, fiica sau lubrifiantul unui instrument poziționat mai sus în lanțul trofic. Celelalte viori vor trebui să cânte mai intens ca să le acopere și pe astea.

Piculina este, de obicei, o colegă de departament care se plânge toată ziua că ceilalți sunt proști și trebuie să muncească ea mai mult din cauza lor. Ea este tot un izvor de incompetență, poate mai bogat decât altele, dar are întâietate pentru că se plânge întotdeauna prima și acoperă nișa asta. Rolul ei este să arunce greul în cârca celorlalți, nu din răutate, ci din incompetență pură. Este cea care trimite mereu mailuri în masă către toți angajații. Cu cât se apropie termenul de predare al unui proiect, cu atât te vei trezi mai des cu Piculina pe cap, că ea nu poate singură, că e nedrept și ce proști sunt ăia care credeau că se poate face așa din scurt.

Violoncelul este colegul acela care nu se poate abține din a se uita în decolteul tuturor colegelor de serviciu și nu poate renunța niciodată la a face glume porcoase și avansuri libidinoase care strepezesc toate femeile pe o rază de doi kilometri. Asta pentru că el știe sigur că ”bagaboantele” s-au îmbrăcat mișto special pentru el, nu pentru că majoritatea femeilor din orice companie sunt îngrijite și curățele. Nu poate fi o coincidență. De acolo și numele de Viol-oncel.

Clavecinul este colegul de la biroul vecin, care ascultă toate conversațiile telefonice pe care le porți, inclusiv cele personale, și raportează direct sau indirect superiorului. Scopul lui nu este neapărat să-ți facă rău, ci doar să completeze la tezaurul de zvonistică al companiei. Clavecinul se bagă mereu în seamă, îți cere păreri, face afirmații și emite păreri nesolicitate pe orice subiect astfel încât să se pună bine cu tine, să te prindă cu ceva, să afle ce gândești și să dea mai departe.

Pianiștii sunt oamenii de la IT și sunt cei mai antisociali instrumentiști. Ăștia ar prefera să stea mereu închiși în cutia lor întunecoasă și să nu vorbească cu nimeni, dar pentru că majoritatea angajaților dintr-o companie sunt complet afoni și microcefali când vine vorba de calculatoare, pianiștii vor fi obligați să curețe toată ziua spam, viruși, pornografie și rețete de papanași cu ransomware dintr-o rețea internă încropită din bețe de chibrit arse, un Pentium 3 și liță adusă de-acasă. Asta se întâmplă pentru că ditamai corporația s-a căcat pe ea la bani când a venit vorba de securitate.

Trompeta este de multe ori un șefișor, nici prea jos, dar nici suficient de sus încât să doarmă liniștit noaptea. Rolul trompetei este să dea în gât, să sape și să toarne pe oricine îi stă în cale, indiferent dacă respectivul a greșit sau nu, doar pentru a se pune bine cu șeful lui direct, Trombonul, și pentru a-și asigura ascensiunea în companie. Cei mai nefericiți subalterni lucrează în departamentul Trompetei, pentru că nu au niciodată sprijin, nu au la cine să se ducă și știu că vor fi aruncați sub roțile trenului de fiecare dată când trompeta își va dovedi incompetența.

Contrabasul este tot un șefișor, de obicei foarte blazat, cu vechime mare și sătul de muncă. Acesta se contrazice mereu cu toată lumea, este reticent la tot ce e nou și critică toate inițiativele până în punctul în care blochează activitatea.

Trombonul este șeful ăl mare, subaltern doar Tobei Mari. Acesta urlă în ședință la toți șefii de departamente, în timp ce Trompeta îi ține isonul din spate. Clavecinul ia notițe și aprobă cuminte din cap, ca mai apoi să împrăștie zvonuri despre ședință și să încerce să facă front comun cu ceilalți angajați. Uneori, clavecinul te bagă fără să vrei la înaintare, pe principiul: Nu-i așa că tu aveai o idee foarte bună mai demult, ia spune-i și domnului Trombon să audă și dânsul, poate îi place! Bineînțeles că tu nici nu apuci să-ți ștergi oroarea de pe figură că Trompeta te-a și notat pe lista neagră pentru că ai avut tupeu să ai idei înaintea ei.

Toba Mare este președintele-director general. El bate rar, dar dârdâie toată compania până la subsol când sună. De obicei nu concertează decât o dată, maxim de două ori pe trimestru fiscal, dar vocea sa se face resimțită până în măduva oaselor. Uneori Toba Mare poate fi convins să renunțe la Trombon în favoarea Harpei pe care a angajat-o să aibă grijă de instrumentul lui. Aceasta este cea mai periculoasă. Să te ferească Dumnezeu să ajungă Harpa șef peste companie, că se transformă imediat în Harpie și otrăvește pe toată lumea, fără discernământ. De obicei lucrurile astea sunt previzibile. Când vine Trombonul pământiu și zice că s-a decis o schimbare de direcție, iar Trompeta tace mâlc, atunci e momentul să-ți dai demisia din orchestră. Știi că Harpa a evoluat de la instrumentul Tobei Mari și va lua la instrument pe toată lumea din firmă. Harpa își alege întotdeauna Clavecinul ca subaltern direct, pentru că acesta are potențial de Trompetă.

Harpa va trăda și pe Toba Mare pentru Dirijor, adică acționarul majoritar, care se va trezi într-o zi că orchestra cântă prost și nu mai are concerte, dar va găsi consolare în faptul că Trombonul și Vioara Întâi au fost de vină. Cel puțin așa l-au asigurat Harpa și Trompeta – fostul tău clavecin de birou.

sursa

Comentarii ( 1 )

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top