Live from Apuseni

Stiti unde e fratili vostru? In Apuseni moshule. Am condus 7 ore ca sa ajung aici. Este locul ala unde cand te dai jos din masina, inspiri aer curat pe nas, te uiti in jurul tau si iti spui: vand tot si ma mut aici.

E a 2-a oara cand venim aici si acelasi lucru mi-a trecut prin cap si anul trecut. De ce nu ne mutam totusi? Macar 1 an de proba, inchiriem ceva mai ieftin, eu imi pastrez niste combinatii din care ies niste bani, sunt aproape de Cluj in caz de vreo urgenta, sunt aproape de unguri, oamenii sunt civilizati.. sunt suficiente avantaje sa facem aceasta mutare. Si totusi nu avem curaj. Va jur ca nu stiu care e acel „lucru” care ne tine lipiti de ghena aia de Buc. Poate ca e obisnuinta, poate ca e confortul de a avea acces la orice. Da, probabil ca asta e motivul, teama ca in caz de ceva nu stii ce sa faci, la cine sa apelezi sau unde sa te duci. Teama ca ai chef de mall si trebuie sa mergi 100km cu masina sa mananci un kfc sau o pizza. Teama ca iernile sunt grele si poate ramai izolat. Teama ca n-ai ce face cu zilele.

Dar, in mortii ma-sii, acelasi lucru e si in Buc! Sunt zile in care n-ai chef sa iesi din casa, zile in care n-ai chef de nimeni, zile in care ai o urgenta si nu stii pe cine sa suni. Cand am avut pietre la rinichi, salvarea a venit dupa 4 ore! Sunt sanse ca aici sa vina mai repede.

Nu sunt spitale in zona, de asta ii e frica lui Flory cel mai rau. Dar n-am auzit niciun caz de om care a murit din cauza asta! Si cred ca putem supravietui si fara kfc.

Asadar, nu avem nicio scuza. Ne trebuie doar acel moment nebunesc, sa nu mai fim atat de speriati, sa nu ne mai punem atatea intrebari, sa nu ne mai facem atatea griji din nimic.

Ieri dimineata cand am iesit din camera chitit sa scriu acest articol, am stat vreo 20 de minute cu ochii cand in laptop, cand la padurea de pe muntele din fata mea, timp in care au trecut doar 3 masini pe sosea. Singurul zgomot care l-am auzit era de la niste pasari si o talanga undeva mai departe. Inspir si simt aerul pina adanc in plamani. Incerc sa gasesc ceva care sa ma enerveze, care sa ma faca sa sa spun „nu, nu e de noi aici”.

Azi m-am mai trezit la realitate. In pensiunea unde stam cazati, au aparut din senin niste ghirtzoi, genul de oameni pe care iti vine sa-i calci cu bocancii pe fata pina ti se toceste talpa. O da, nici eu nu credeam pina ieri ca pot ajunge sa urasc niste oameni atat de mult, in doar cateva ore. Au 2 copii retarzi care, de cand au venit, zbiara si urla ca niste cretini. Arunca unii in altii cu pietre de pe jos, alearga si darama orice obiect care le iese in cale. Parintii s-au repezit la hamac si balansoar si nu s-au mai miscat de acolo pina seara tarziu.

Toti cei care eram in foisor ne-am socat. Unii, cu prea mult bun simt s-au retras in camere, altii au plecat la plimbare. Noi ne-am dus pina in bucatarie sa-i facem lui fii-mea niste paste, socati de jegurile care au stricat complet atmosfera. Dupa doar 2 minute, ma-sa copiilor dementi a venit peste noi in bucatarie si efectiv ne-a dat la o parte sa incalzeasca o ciorba. Din nou am ramas socati.

Dar Twigg, ce legatura are chestia asta cu mutatul?

Nu are legatura dar te gandesti ca daca te muti aici, poate iei in calcul sa aduci turisti sa ma scoti niste bani. Si pot veni genul asta de oameni, daca ma intelegeti. Nu am facut poze dar de ieri pina azi, au ars o oala si au spart o farfurie, asta doar ce am vazut noi. Si cel mai dramatic, au masina cu numere de Bucuresti. Momentan sunt plecati sa viziteze pe mortii lor dar ne e groaza ca se intorc si iar incepe nebunia. Am vb cu propietarii, daca nu ii potoleste noi plecam.

Un alt aspect naspa: e frig 8 luni/an, din care 4 extraordinar de frig. Si daca da zapada mare, sunt sanse mari sa ramai izolat. Trebuie sa ai stocuri de haleala si aici te mai lovesti de o realitate cruda: magazinele. Tineti minte cum erau alimentarele de pe vremea lu nea Nicu? Cam asa sunt magazinele pe aici: niste mezeluri cel putin bizare, niste dulciuri comuniste, sucuri de provenienta incerta, intr-o singura vitrina frigorifica erau aruncate unele peste altele iaurturi, pachete de unt, branza si alte chestii. N-am avut curaj sa cumparam nimic.

Puteti sa ne judecati, este ok. Vreau cu disperare sa ma mut din Buc dar nu suntem dispusi sa platim un pret atat de mare. Nu avem nici bani sa zici ca ne permitem sa ne lafaim in conditii decente, fara grija zilei de maine. Ca sa ne mutam aici trebuie sa vindem tot ce avem si s-ar putea sa nu ne ajunga.  Tre sa inchid, dup zgomotul de afara cred ca au venit ghirtzoii. fmm viata..

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top