Ziua 40 fara parinti: ma simt alt om!

Azi se fac fix 40 de zile de cand am rupt relatia cu ai mei. Nu, n-au murit, sunt foarte bine si foarte sanatosi. Si foarte ocupati.

Nu stau sa explic aici motivele, mi-ar lua ani. Ideea e ca pe 20 decembrie 2019 am decis sa rup relatiile cu mama si tata. Fara telefoane, fara vizite, fara obligatii. FIecare sa-si vada de viata lui, ca sa-i citez.

Stiu ca majoritatea pensionarilor sunt rai si egoisti, dar parintii mei sunt cap de afis la capitolul asta. Si de ce trebuie sa-i suport? De ce, de fiecare data cand vorbim la telefon, imi transmit starea lor negativa? De ce trebuie doar eu sa-i inteleg?

Whatever, stiu ca voi fi judecat, nu ma deranjeaza. Ca vai, ai parintii in viata si sa vezi ca nu vor mai fi etc. Coaie, chiar daca sunt vii, daca prezenta lor in viata mea e toxica, care e diferenta?

Stii cum e sa fii disperat ca nu ai timp de nimic, sa o suni pe mama s-o rogi sa stea cu copilul 2 zile ca sa-ti rezolvi problemele si ea sa-ti spuna: „nu am chef”?

Stii cum e sa ii auzi vocea lui tata de 3 ori/an si doar cand iti cere sa-l ajuti cu ceva sau are nevoie de ceva, fara macar sa te intrebe ce mai faci? Dar stii cum e sa-ti aduca aminte ca in urma cu 15 ani, ti-a dat bani de 2 cauciucuri?

Stii cum e sa ia parintii tai niste decizii care te condamna la rate toata viata si apoi sa-ti spuna ca tu ai fost de vina?

Poate ca nu stiti. Eu stiu. Si ani de zile am sperat ca batranetea ii va face mai intelepti, mai precauti, mai buni. M-am inselat, s-au transormat in monstri.

Eu ma simt foarte bine acum. Nu mai am certuri cu nevasta-mea din cauza lor, nu mai am stari de nervi dupa fiecare telefon cu ei, nu mai trebuie sa le dau nimic si nici nu vreau nimic de la ei. Ba mai mult, le-am transmis clar ca nu sunt interesat de mosteniri sau averi cum zic ei.

Da chiar, ce averi tata? Ca esti dator vandut la banci si cel mai sarac om pe care il cunosc. Ai fi putut fi un om bogat daca aveai inima, dar n-ai.

A fost o chestie anul trecut: mai in gluma, mai in serios, zicea tata ca o sa-mi dea mie casa dar doar dupa ce ii da socra-miu casa lui nevasta-mea, cu acte. Tot timpul au fost intr-o concurenta cu socra-miu, n-am inteles niciodata de ce. Ala isi vede de treaba lui, ai mei in schimb tot timpul au avut ceva cu el. Ei bine, anul trecut, socra-miu i-a dat cu acte casa lui nevasta-mea si din momentul ala, tata a intrat in panica. A facut tot posibilul sa ne evite si a cautat motive de cearta din nimic.

Eu stiu ca nu voi vedea nimic niciodata de la ei pentru ca nu au ce sa-mi dea. Dar mai ales, ei nu pot sa dea nimic la nimeni. Dar eu trebuie sa fiu bun, respectuos si sa nu le cer nimic, nici macar sa stea cu fii-mea cateva ore. De ce, ca mi-au dat viata? Pai ce, si-au dorit ei sa ma aiba sau s-a intamplat?

Sa fim seriosi..

Be the first to comment on "Ziua 40 fara parinti: ma simt alt om!"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*