Suntem mutați de aprox. 3 săptămâni. Grele dar frumoase!
Nici nu știu cu ce să încep, scriu ce îmi vine în cap și revin pe subiect.
Am spus grele, în sensul că încercăm din mers să le așezăm pe toate. Au fost 3 săptămâni în care zi de zi am cărat, am asamblat, am demontat și am mutat orice obiect vă trece prin minte. Ajunsesem să car noaptea, de rușine să nu creadă vecinii că aici va fi depozit de magazin universal – de la haine și mobilă la mâncare și decorațiuni. Imaginați-vă că de 3 săptămâni tot cărăm și încă avem cutii nedesfăcute. Nu mă întrebați cu ce – nu vreau să știu. De fapt știu..
Am descoperit că am strâns de-a lungul anilor un dulap întreg de haine. Am stive de tricouri din care port prin rotație doar 2 dintre ele, pe celelalte nici nu vreau să le mai văd. Nevastă-mea a strâns 2 dulapuri! Și ghici ce: când ieșim pe undeva, tot ce spune e „nici n-am cu ce să mă îmbrac!” Clasic..
Dar hai să trecem la subiecte mai interesante!
Deja v-am mai spus în articolele din urmă că mutatul în sine e îngrozitor de greu. Deși avem experiență, asta a fost cea mai grea dintre toate. De exemplu, nu ne-au venit ușile (de interior) la timp și câteva zile am stat fără. Chiuveta de la baie a fost fixată prea în margine și după ce au venit ușile, nu se mai deschideau sertarele pentru că loveau în tocul ușii. Ma rog, ideea e că deși încerci să le potrivești pe toate, nu are cum să iasă totul din prima. Au fost și încă sunt zeci de asemenea „chichițe” care trebuiesc rezolvate din mers. Fiecare dintre ele cere timp, bani și răbdare pentru că meseriașul nu vine la comandă, stai tu după el. Altfel riști să chemi un Dorel care strică mai rău.
Azi de ex trebuia să vină să ne chituiască 2 metri de gresie, ca să putem aranja cămara. Nu a venit și probabil va veni abia săpt viit iar asta înseamnă încă o săptămână de stat cu toate înșirate care pe unde. Așa merg lucrurile cu meseriașii. Dar să știți că se poate muuult mai rău. Nu comentez.
Am zis ca au fost și 3 săptămâni frumoase!
Chiar au fost. Mă simt exact ca la pensiune în vacanță, doar că nu trebuie să plec nicăieri dupa 3 zile 🙂
Momentul special ale zilei este dimineața când îți bei cafeaua pe terasă, la aer curat. Nu se compară cu absolut nimic o dimineață în care îți bei cafeaua în liniște, nu auzi nicio mașină sau bormașină. Știu că este greu de crezut că încă există astfel de locuri. Tot ce auzim este cocoșul vecinilor.
Seara cădem rupți. Netflix-u e doar un vis pe care îl plătim lună de lună. Sperăm ca undeva spre sfârșitul anului să apucăm să-l deschidem. N-am nici cea mai vagă idee ce mai e nou cu războiul, coviduțu sau alte breaking news-uri. Dar cred că așa e mai bine.
Până la urmă asta ne-am dorit, liniște.
