Păi n’aveam cum să ratez ocazia de a deschide blogu’ măcar de revelion. Nu mă înțelegeți greșit, am chef să scriu, doar că se întâmplă ceva cu mine: îmi găsesc foarte greu energia de a mai face lucruri care nu sunt absolut necesare. Să mor! Totul a început cam de când cu pandemia pizdii, am impresia că de atunci parcă trăiesc într-un film prost.
Mi-a dispărut concentrarea, m-a lăsat vederea, m-a lăsat memoria, m-am îngrășat și m-am transformat un mega puturos care nu prea mai are chef de aproape nimic, nici măcar de blog. Clar nu sunt eu ăsta! Mi-e dor de vechiul Twigg, ăla care deși era sărac și fără succes la femei, avea chef de viață. Și de blog! plm..
Poate e doar o etapă, poate o fi andropauza, poate o fi de la coviduț care mi-a afectat sinapsele, dracu știe. Hopa! Oi avea nevoie de altă femeie, mai ști?! Ce ziceți, să mă duc la nevastă-mea să-i spun că dacă aș da o bucă în altă parte îmi reglez chakrele?
Evident că nu. Așa cum o știu eu, mi-ar zâmbi discret cu colțul gurii, apoi, fără niciun avetisment, mi-aș lua un mega genunchi în ouțe, 2 capace și un cap în gură.
Să ne întoarcem la sfintele sărbători. Buei, am avut atât de multă mâncare de crăciun încât aș fi putut hrăni pentru o zi o țară din africa. Gândiți-vă că de pe data de 26 decembrie (azi fiind în 3 ianuarie) tot aruncăm și hrănim pisici și frigiderul e încă plin! Imaginați-vă că de crăciun aveam în frigider 50 de sarmale iar a 2-a zi de crăciun aveam 70! Cum e posibil?
Vă spun imediat: ne-am dus pe la diverși vecini să-i chemăm la masă, cu scopul de a mai scăpa de mâncare. Ghici ce: pe lângă faptul că ne-au refuzat politicos, am plecat de la ei cu alte sacoșe de mâncare de care vroiau ei să scape. Dacă vă fac o poza cu pisicile din curte o să ziceți că e photoshop. Sunt atât de grase încât niciuna nu mai poate să se strecoare pe sub gard. Deh, nu le-a obligat nimeni să mănânce zeci de kile de caltaboș, lebăr, tobă și piftie.
În rest nu mai zic nimic. Ah, era să uit ce era mai important! Mi-am propus să slăbesc! M-am uitat la emisiunile alea de pe discovery cu naked and afraid și am văzut că se poate trăi și fără mâncare, cel puțin câteva zile. Încep și eu de azi. Închid aici, mă duc să mă cântăresc și ne reauzim în câteva zile. Poate îmi revin și cu capu’..
