Dacă aș putea să dau o recenzie la viață în general, ar fi de genul:
– been there, not recommended.
plm, o fi de la vârstă.
Ideea e că nu mai găsesc mare lucru interesant la viață. Da, sexul e mișto. Da, să te dai cu bmw-u e mișto. Doar că la un moment dat nu-ți mai arde nici de astea. Și culmea e că aaaabsolut nimic nu te mai dă pe spate după o anumită vârstă. Deși pare greu de crezut, dacă îmi dai acum un Bugatti s-ar putea să schițez un zâmbet dar garantat nu mă (mai) impresionează. E o mașină, da-o în sânge.
Doi ani am fost super mega ocupat cu mutatul la casă. Vă spun sincer că n-am avut timp nici măcar să dau o l@bă. Dacă se întâmpla să găsesc un pic de timp liber, tot ce vroiam era să stau și să nu fac nimic. Sau cum a zis cineva, să-mi formatez HDD-u și să nu mai am nimic în creier la ce să mă gândesc.
A trecut și asta. Mai sunt 1 milion de chestii de făcut la casă dar momentan nu mă mai simt în stare de nimic. Adică pot trăi și fără lustă, m-am obișnuit atât de mult cu becul care atârnă încât mi se pare că așa trebuie să ramână. Să mă piș pe ele de diacritice cu atât de mulți de â î ș ț..
Așa. M-am obișnuit cu ideea că dinții, pielea, burta, chelia, simțurile îți transmit că îmbătrânești și nu ai ce face. Singurul lucru de care îmi este frică este să nu ajung un bătrân infect, arogant, nesuferit, libidinos dar mai ales egoist. Așa cum de altfel sunt 99% dintre „bătrâneii cei simpatici” care se plimbă printre noi.
Știți ce mă sperie? Că mă uit la TV la drame de neimaginat și nu prea mai simt nimic. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt un animal, îmi este milă până și de pisicile vagaboante pe care am ajuns să le hrănesc cu conserve de la lidl, 3.79 lei cutia, mânca-mi-ar coili de speculanți. Am văzut postări pe feisbuc în care era plin de emoji cu hahaha pe teme religioase după cutremurul de la turci. Nu intru în detalii.
Poate că nu e de la vârstă, poate e de la ei, de la cei care controlează totul. De la ce vedem la TV, la toate nenorocirile care se întâmplă în lume. Poate asta se vrea, să devenim monștri..
Recenzie de viata in general? Uneori dure, alteori incurajatoare, mereu provocatoare! Viata nu e niciodata usoara sau fara greutati, dar am aparut pe aceasta lume pentru a invata, a creste si a ne dezvolta in modul in care ne propunem. Este important ca fiecare persoana sa accepte faptul ca oamenii nu au acelasi ritm sau calatorie, deci, pentru unii, experienta poate fi pozitiva, pentru altii mai putin, dar daca fiecare persista, viata va deveni tot mai frumoasa si mai interesanta pe masura ce trece timpul.