Știți cu ce putem compara Cross-ul de la Azuga? Cu scena aia din Die Hard 2, când Bruce Willis se târa prin aerisiri plin de sânge și o imită pe nevastă-sa „hai în LA, o să ne distrăm!”. Exact și aici. La Azuga nu e despre alergare, doar urci pe munte prin stânga și cobori prin dreapta.
Pare simplu, nu?
Vai de plm. în total sunt 11km, am vrut să renunț de fix 11 ori. Cred că cea mai mare realizare a fost faptul că nu am murit pe traseu, Chiar mă gândeam bă.. dacă mor în vârf de munte o să le fie greu ăstora să-mi care cadavrul până jos. Dar a fost și o fază de care îmi este rușine, trebuie să povestesc și să-mi cer scuze: aproape de vârf, rupt de picioare, nădușit și gâfâind, nu mi-am dat seama (de fapt nici n-am observat) că ăla din fața mea făcea live pe ceva social media. Fix în momentul ăla am simțit nevoie să-mi suflu mucii în cel mai oribil mod pe care vi-l puteți imagina. Oricum nu mai gândeam lucid, scopul era să rămân în viață. Abia atunci am realizat că ăla spunea „dragii mei, am ajuns aproape de vârf bla bla” și rânjea în telefon. După scena cu mucii – omul s-a oprit în loc și n-a mai spus nimic. Am trecut pe lângă el și cu ultimele eforturi am mers mai departe, fără să mă uit în urmă. Mă așteptam să aud „futu-ți morții mă-tii de țăran” așa că mi-am pus căștile preventiv. Scuze.. 😳
Și totusi, de ce m-am dus la crossu ăsta?
Păi v-am spus mai sus, mi-am luat-o exact ca Willis: vino bă că e frumos, o să-ți placă, să vezi ce atmosferă mișto e acolo etc.
Nu zic, era mișto acolo. Apropo, știți ce urmează după? Urmează 3 zile de febră musculară cruntă. 3 zile în care mă apuca plânsul doar gândindu-mă că trebuie să merg la baie, să mă așez și apoi să mă ridic.
Acu, 8 zile later, refăcut complet zic că nu-mi mai trebuie. Dar nu garantez..
bai Uska, nu mi-ar fi dat prin cap niciodata in viata mea, sa ma duc la cross…
bai Uska.. acu un an nici eu nu ma vedeam la asa ceva. Dar de cand nu ma mai intereseaza femeile..
Uite, vezi, alta perspectiva!