La cumpăna dintre ani, adică de revelion, când toți își puneau dorințe gen bani, femei, sănătate etc, mi-am pus și eu o dorință și anume să nu mă mai enervez în 2026.
Am făcut eforturi, să nu credeți că universul nu m-a încercat zilnic, mai ales în zilele când eram prin Buc.
Ieri, un telefon venit din iad m-a făcut să cedez nervos, după de 25 de zile. Știți voi, genul ăla de telefon care a fost programat să mă termine cu nervii: fix duminica, fix la ora potrivită, tonul ajustat, subiectele etc. Sunt absolut sigur că acel telefon a fost programat de Sf Petru sau ceva, pe sistem "aoleo, avem un român fericit? ăla.. acolo jos stă de 3 săptămâni fără spume la gură? C'est ne pas possible!"
Am băgat ieri de morți și răniți de era să-mi crape o venă la creier.
M-am resemnat. A fi român = cu a fi un trist. Am mari convingeri că are legătură cu câmpul magnetic al pământului - citisem chestia asta pe undeva. Adică, geografic vorbind, trăim într-o zonă nașpa, care ne afectează creierii. Mai simplu spus, și nervii noștri au nervi.
Da mânca-v-aș, cred ca zen-ul e un lux pe care și-l permit doar elvețienii sau budiștii care n-au rude. Noi aici suntem condamnați la un fel de isterie națională. Poate chiar asta ne ține în viață, naiba știe..