Cu mulți ani în urmă, mă gândeam eu așa.. când dădeam de greu sau aveam câte o problemă de sănătate: băă, dacă aș trăi 50 de ani ar fi suficient. Oamenii pe care îi știam si care trecuseră de 50 arătau haladiți, cu probleme, cu lipsuri, drame și amărăciune. Mi se părea că viața după 50 de ani nu mai are niciun farmec, nicio bucurie.
Am făcut de curând 50 de ani și lucrurile arată diferit acum, parcă aș mai sta o vreme printre voi.
De exemplu am reînceput să mă înscriu la cross-uri. Ce contează că am ieșit pe locul 129 din 130, am terminat cursa! Nu mă întrebați de puls, genunchi sau febra musculară de a 2-a zi, sunt subiecte sensibile.
Era să uit: am fost la Metallica și mă duc și la Maiden.
Parcă vă și aud: băăă, înseamnă că ai bani!
Bani nu ai suficienți niciodată, acum e pe bază de logică: ce înseamnă 300 de lei? nici măcar un plin de motorină pe care îl consumi în 3 zile prin Buc. Sau câteva căcaturi luate din supermarchet. The point is: banii se duc oricum, pe Metallica nu-i mai vezi in viața asta. Au și ei o vârstă..
Partea nașpa acum: îmi sar nervii mult mai repede. Înțeleg că e de la vârstă dar e tare nașpa.. nici eu nu mă mai suport uneori.
Poate am nevoie de terapie? Plimbări prin parc? neah. Sex taică! Dă-mi țâțe și cur și nici nu mă simți prin casă.. un senviș îmi fac și singur.
Doamne ajută!