Intamplator sau nu, in ziua in care am internat-o pe fi-mea in spital unde credeti ca plecau maica-mea si taica-miu ? R: la cules de vie. Tot in aceiasi zi dar la ore diferite, unde credeti ca plecau soacra-mea si socra-miu? R: la facut tuica.
Socra-miu inainte de a se urca in tren a avut grija sa ma certe, sa tipe la mine si sa ma judece pe motiv ca "de ce scoti copilul afara? din cauza ta s-a imbolnavit copilul, tu esti de vina, ti-am zis de atatea ori bla bla". N-am mai fost certat in halul asta de cand eram prin clasa a 2-a si luam cate un 4.
Ei bine, cum spuneam intr-un post anterior, we are a happy fuckin' family de care m-as lipsi acum. Este mult mai importanta tuica decat fi-mea, poate sa vina sa-mi demonstreze contrariul prin formule matematice ca nu-i cred. Cand cineva din familie a avut nevoie de ajutor eu am lasat totul balta si am ajutat. Invers nu se mai pune.
Nu mi-am ajutat doar familia ci si pe toti care mi-au cerut diverse. Am prin tot orasul hard-uri, memorii, surse, placi video de care oricum nu mai am nevoie. As fi putut sa le pastrez foarte bine sus pe dulap dar n-am facut-o. In schimb, daca am cerut vreodata ajutorul cuiva am luat muie de cele mai multe ori. Nimeni nu poate initial sa ma refuze, gen: "frate, chiar nu pot sa te ajut" sau "imi ceri o chestie de care nu ma pot lipsi"' toata lumea imi spune intr-un mod sau altul: "te ajut, stai linistit" dupa care liniste..
fmm viata..