M-am născut pe 13. Nu sunt superstițios, dar de câteva ori ziua mea a picat fix vinerea..
Am început să scriu pe blog prin 2007-2008 pe blogspot, weblog, serverul unui amic etc. Toate acele postări au fost pierdute definitiv..
Până prin 2021 am scris fără diacritice. Acum le pun, deși tot eu am scris „să mă piș pe ele de diacritice, cu atât de mulți de â î ș ț”. Cu diacritice, evident.
Cele mai bune idei de articole îmi vin la duș sau la volan. Adică exact când n-am cum să le scriu.
Am făcut 50 de ani în primăvara asta (2026 pt cine a deschis televizorul mai târziu). Când eram tânăr ziceam că dacă apuc 50 e suficient. Acum parcă aș mai sta o vreme..
Când eram mic, tata avea cea mai ridicolă mașină din univers: un Renault Gordini. Îl știa tot cartierul ca repara la ea în absolut fiecare zi, zi de zi. La semafor stăteam ascuns jos, să nu cumva să fiu văzut în mașina aia..
Am făcut armata în '97-'98. Unii spun că armata te face bărbat dar nu-i adevărat. Nevasta te face bărbat. Revin pe subiect într-un alt articol.
Rock-ul nu-l asculți, rock-ul îl îți circulă prin vene. Prima mea întâlnire cu muzica a fost „Frankenstein” de la Edgar Winter Group. Habar n-aveam cine cântă, dar am fredonat-o ani de zile.
Prin '89 mi-am luat pickup și am împrumutat de la un rocker discul Kings of Metal (Manowar). Imaginați-vă un orgasm multiplu apoi înmulțiți cu 10. Așa am simțit atunci..
Prin '91-'92 mi-a sărit în ochi o casetă cu Alice in Chains pe o tarabă la Piața Romană. Azi am la favs playlist Spotify cu acel album.
Mi-a plăcut mereu Avril Lavigne dar să trecem peste acest detaliu neinteresant.
N-am băut niciodată energizante. Nu știu ce gust are Red Bull, Monster, Hell..
Odată, am ținut regim cu nevastă-mea o lună. Ne-am cântărit la final: ne îngrășaserăm amândoi cu 2 kilograme.
Ideea de revelion perfect, pentru mine a fost, este și va rămâne.. acasă: un film bun, pizza, bere rece și fistic. Îmbrăcat lejer și bineînțeles, cu mâna la ouțe.
Când am cunoscut-o pe nevastă-mea, m-am mutat la ea (în chirie) cu ce aveam pe mine: o pereche de chiloți cu buline și 2 tricouri de culoare incertă. Azi am dulapuri întregi de haine, dar port tot 2 tricouri, prin rotație.
De 2 ori pe an mă întreabă ce părere am de perdele/draperii. Nu-mi dau seama niciodată dacă sau când le-a schimbat.
Am anunțat oficial de cel puțin două ori că m-am lăsat de meseria mea de IT-ist. Încă sunt aici..
Am avut mulți prieteni în perioada când orice telefon începea cu „fratele meu, am și eu nevoie..”. Azi mă mai sună doar ăla care începe cu "bem și noi un vin?"
În general îmi pierd rădbarea să vorbesc la telefon mai mult de 15-20 de secunde, dacă subiectul nu este despre cur sau țâțe.
Nu-mi place să mă barbieresc. Dacă mă vedeți pe stradă mai neîngrijit, nu e fashionism, e comodism.
← Înapoi