Raiul si Iadul nu au cum sa existe din mai multe motive care se leaga unul de altul. Primul si cel mai important este ca nu plecam toti in viata cu aceleasi sanse. Este argumentul suprem, incontestabil. Unii se nasc in familii de bogati, altii in familii de saraci. Unii sanatosi, alti bolnavi sau cu alte probleme/handicapuri. Unii mai destepti – altii mai limitati.
Acest factor e decisiv pentru ce vei face in viata: ce decizii vei lua, ce anturaj vei avea, cum vei castiga banii. Educatia are legatura cu mediul in care te nasti. Omul care vei fi are legatura cu tot ce s-a intamplat in copilarie.
Booooon. Am facut introducerea desi poate nu era nevoie, sunt lucruri stiute de toti. Dar sa mergem pe ideea ca exista totusi rai si iad si atunci cand mori, ajungi, probabil, in rai. De dragul subiectului.
Odata ajuns in rai, cel mai important este sa ti se pastreze cumva constiinta, sa stii cine ai fost si unde ai ajuns. Fara amintiri, fara sa stii cine esti/ai fost si ce cauti acolo unde esti – raiul n-ar putea sa existe. Daca esti doar o amintire, o holograma care alearga haotic intr-un spatiu inchis ca electronii dintr-un atom atunci numeste-l oricum dar nu rai.
Continuam pe ideea clasica: iarba verde, liniste si armonie. Esti in rai, arati la fel cum aratai pe pamant, e plin de oameni in jurul tau. Uite-l si pe ala care te batea cand erai mic, uite-l pe ala care ti-a furat gagica din liceu, uite-l pe ala care ti-a futut nevasta cand erati certati, uite-l pe ala care te injura de mama. Uite-l si pe Ceausescu, uite-l si pe Hugh Hefner.
Esti in rai. Toti au ajuns acolo unde, dupa parerea ta, unii nu meritau. Pentru ca tu ai fost sarac, te-ai chinuit, ai avut o viata de cacat, ai mers la biserica duminica si acum vezi in acelasi loc cu tine criminali, dictatori, hoti, golani, politicieni si bogatani care s-au destrabalat toata viata. Pai e cinstit? Tu care ai murit la 40 de ani bolnav de cancer dupa o viata plina de nevoi si suferinta intr-o tara de cacat? Pai asta e raiul la care te-ai asteptat? Nu? Pai du-te dom’ne la Sf. Petru si ia-l la rost. Pai ce e asta..
Din pacate nu decizi tu cine intra acolo, asta e prima mare dezamagire. Asteptai cumva sa fii privilegiat dupa atata suferinta? Sa ai locul tau langa Domnul Isus? Pai cine esti tu sa meriti privilegii? Dar copiii care mor de foame?
Sa ne intoarcem la problema nr . 1: constiinta ta. Daca intri in rai fara ea – nu are nicio logica sa existi intr-un loc unde nu ai amintiri, nu stii cine esti sau cine ai fost. Daca intri cu tot cu amintiri – inseamna ca o sa fii la fel cum esti si aici, pe pamant. Ala care ti-a futut nevasta iti vine sa-l omori. Ala care te injura de mama – sa-i spargi fata. Pina si ala care te claxoneaza la semafor nu scapa fara sa-l injuri de morti. Asta esti tu. Cum esti aici – asa vei fi si acolo: plin de ura pe cei care nu sunt ca tine. Plin de ura pe cei care au mai mult ca tine, plin de ura pe cei care te-au deranjat, te-au suparat, te-au condus, te-au subapreciat. Plin de ura pe toata clasa politica, plin de ura pe tineret, plin de ura pe oameni. Relatia ta „aia speciala” cu Dumnezeu nu e atat de speciala asa cum credeai. Teapa.
Nu, nu are cum sa existe raiul. Sa speram ca nu exista, cel putin nu asa cum ni se prezinta. Parca va si aud: pai boss, acolo esti altfel, nu simti ura, totul e atemporal, faze. Pe bune? Da.. de unde stii?
o analogie forate buna!