După 15 ani cred că e momentul să închid acest capitol din viața mea. Mă refer la blog. Îmi trec prin minte tot felul de idei dar când să le scriu - mă întreb de ce naiba trebuie să scriu toate tâmpenile. Mai am pe țeavă un ultim articol și anume 101 chestii despre mine - dar nu știu când îl public.
M-am retras în bula mea. Cu B!, să nu înțelegeți greșit. Încerc să mă rup de societate cât pot eu de mult, oricum nu rezonăm deloc. La știri nu mă mai uit, nu mă interesează politica, rămân la convingerea că nimeni nu-mi vrea mie binele.
Am mers pe jos prin București - de pe Pallady până la Dristor, apoi spre Unirii. N-am văzut nici măcar o singură persoană să zâmbească sau să fie îmbrăcată în culori mai vii. Toți sunt triști, au priviri încruntate sau împietrite, merg cu capul plecat (probabil de la prea mult telefon) și au o nesimțire fără margini: nimeni, dar absolut nimeni nu se dă nici măcar 1mm într-o parte dacă vă intersectați. Eu, om la 49 de ani ocolesc pe toată lumea, de la copii de 10 ani la pensionari de 80 de ani. Nici măcar să gesticuleze că ar avea totuși intenția de a face un pas în lateral, să trecem unul pe lângă altul fără să ne lovim.
Oamenii, societatea în general a decăzut și s-a transformat în ceva odios, cu greu găsești pe cineva cu care să rezonezi. A devenit aproape imposibil să ai pe cineva cu care chiar să-ti facă placere să discuți, nu doar să asculți căcaturile lui.
De la fufele cu "Je suis Charlie!" scris pe coli A4, trecând prin pandemie cu "vaccinați-vă futu-vă'n gură de covidioți" și până la cei care strigau mai zilele trecute "Ni-cu-șor! Ni-cu-șor!", țara asta nu s-a schimbat decât într-o singură direcție: din rău în mai rău. În oricare situație, dacă aveai o altă opinie îți luai hate, bălăcăreală sau cine dracu știe de ce erau în stare personajele.
Inclusiv eu aici, pe tarlaua mea, mi-am luat super bălăcăreală de la emigranții în Tenerife (da chiar, mai știți ceva de ei?), apoi de la printzesa care aproape a nenorocit o generație de copii promovând un parenting care s-a dovedit complet greșit (vezi comportamentul adolescențior de 14+), doar pentru că nah, venea banu mai ușor din online decât munca în sine.
Dar hei! Toate astea le-am mai spus pe aici de-a lungul anilor. La fel și chestiile legate de politică, media, rețele de socializare, biserică, zici că sunt Mafalda sau baba Vanga - am avut mereu dreptate. Într-o zi am stat pe facebook câteva ore doar ca să dau block / eject la toaaaate paginile și cunoștințele care îmi băgau pe gât - subtil sau pe față - chestii de politică. Mai urmăresc doar câteva pagini, niște trupe rock, meme-uri, căcaturi. Pe Reddit urmăresc niște boarfe, pe Instagram intru de 2-3 ori pe an când vreun cunoscut mă roagă să ii dau like la ceva. În rest m-am rupt complet.
Aia zic coae-miu. Nu văd niciun motiv să mai scriu aici aceleași și aceleași lucruri. Dar mă bate gândul ca la un moment dat, în caz că mi se face chef de scris, să-mi fac un alt blog, dar fără să știe nimeni că sunt tot eu. Vă dau un pont: va fi doar despre sex!
I'm out!