M-am tot gandit zilele astea, incep sa vad lucurile diferit fata chiar si de anul trecut. Daca mi se iveste ocazia de a "combina" niste banuti, sa zicem macar juma de milion, as refuza sau m-as baga, constient fiind ca voi lua cativa ani ? Anul trecut as fi refuzat, acum nu mai sunt atat de sigur. Juma de milion inseamna un trai linistit in urmatorii 40 de ani. Este foarte posibil ca eu sa traiesc inca 40 de ani deci merita sa-mi pierd 3 ani ? discutabil..
Totul tine de adaptare. Imi aduc aminte, cand m-au luat astia in armata, impactul asupra psihicului in primele zile a fost cumplit. Nu puteam sa mananc, nu puteam sa dorm, ma gandeam doar la gagica-mea de atunci, la calculator, imi era dor de maica-mea. Apoi m-am obisnuit, chiar incepuse sa-mi placa. Nu zic ca e bine acolo dar e relativ asemanator ca experienta.
Presupunem ca iau 3 ani. Ce voi face acolo ? Probabil voi citi mult, n-am mai facut-o de ani de zile. Mi-as dori sa am timp sa mai citesc dar mereu sunt alte cacaturi de facut. Probabil voi trage de fiare, am o tentativa de burta oribila, as vrea sa scap de ea. Si nu in ultimul rand, as vrea ma linistesc, m-am saturat de alergatura, stat in trafic, stres din cauza banilor si alte cacaturi.
Probabil nu mi se va ivi aceasta ocazie sa pot s-o iau in calcul. Deci ce voi face in continuare ? nimic deosebit, voi face ceea ce am facut si până acum: aceleasi cacaturi banale si voi fi la fel de sarac. Si nicio speranta pentru urmatorii 40 de ani. Cred ca pretuim lucruile fara valoare si ne scapa din vedere esentialul: viata nu merita traita in saracie si 3 ani nu inseamna o viata. M-as bucura sa nu fiti de acord cu mine, nu cred ca avem loc cu totii..