Categoria „te sparg la bot”
Vorbeam cu un tip care vinde niste chestii cosmetice obscure, genul de produse minune care nu se gasesc in comert. Niste mizerii pe care eu nu as da banii si care nici nu au cautare. Ideea e ca omul a reusit sa devina un fel de reprezentant al unei zone, doar el poate sa vanda acolo. Numai ca pina sa aiba exclusivitate a fost amenintat, batut, intimidat si urmarit de tot felul de dubiosi care vroiau sa-i ia locul. Imi spunea ca pe bucuresti e mult mai rau, spitalizari, amenintari cu rapiri de copii, faze.
E atat de usor de inteles cum sta treaba aici ca nu are rost sa mai dau si eu explicatii. „Unicul importator” e de fapt afaceristu pizdii care vrea sa vanda ceva, orice are eticheta straina dar fara sa faca nimic. Buticar in romaneste – exclusive reseller in engleza ca suna mai bine..
A 2-a categorie: „da-i dracu de prosti”
Aici sunt cei care au speculat prostia din oameni si au simplificat lucrurile. E mai usor sa iei produsul de la chinezii de la marginea orasului, sa-i schimbi eticheta si sa-l vinzi online sub forma de „hand made” cu deosebita grija de catre o familie de artisti”.
A 3-a categorie: lasa ca se vand oricum
Aici vorbim de „secondhand”, „renew”, „refurbished” si „outlet”, cuvinte care plac mult in ultimii ani. Strainul se bucura ca a scapat de gunoaie si romanu se bucura ca le gaseste la pret de chilipir (in realitate la pretul corect) .
A 4-a categorie: te-am facut fraieree
Astia sunt din ce in ce mai multi si ii gasesti pe site-uri gen okazii. Dupa ce fac curat prin debaraua in care n-au mai intrat de 3 ani se gandesc ei ca ar fi cazul sa mai scape de vechituri. Orice are forma se poate vinde (teoretic) la preturi suprarealiste.
Ce au in comun toate ? Daca n-ar exista cumparatori nici ei n-ar exista..
