Al dracu care se mai muta

Terminaram cu mutatul. Fratele meu, teoretic nu e complicat sa te muti, practic insa e cumplit si se rezuma la un singur cuvant: nervi. Imi aduc aminte, cand am cunoscut-o pe Flory m-am mutat la ea cu ce aveam pe mine. Dupa nici  un an cand ne-am luat garsoniera, aveam deja vreo 5-6 saci de haine plus diverse cacaturi de care ai nevoie; cand ne-am mutat anul trecut la chirie aveam cam 15 saci iar acum au fost pe putin 25. Nu stiu cum dracu, am impresia ca fiecare obiect, chiar si o cutie de chibrituri devine brusc un obiect imens ce are nevoie de sacosa. Cred ca e mai usor sa te muti in alt cartier, aduci camionul, incarci totul odata si termini intr-o zi. Noi daca ne-am mutat la 3 strazi mai incolo am zis sa caram putin cate putin si rau am facut: ne-a luat o saptamana, am avut impresia ca nu se mai termina. Stiam ca am golit bucataria pentru ca masina era plina de tingiri, cand urcam sus mai gaseam 2 saci si 3 sacose.

Chestia e ca se intampla sa te lovesti de lucruri marute pe care de obicei nu le iei in calcul sau nu te astepti ca ceva sa mearga prost tocmai acolo. In lipsa de aragaz ne-am bazat pe o plita electrica vai steaua ei, plita pe care faceam o cafea in juma de ora si care scotea si fum. Alta faza a fost cu un dulap, am rugat un prieten sa vina cu o dubita sa mi-l aduca acasa si tocmai atunci a facut pana. Seara am incercat sa-l asamblez eu cu frati-miu dupa schita lor si a iesit stramb iar acum trebuie demontat si chemat un meserias. Cu netul a fost la fel, joi au venit sa ma cableze insa idiotii aia n-au verificat sau nu le-a pasat de switch-ul din cutia blocului si m-au cablat degeaba ca n-a mers. Am facut reclamatie, au venit vineri si au schimbat switch-ul dar n-au facut setari si verificari asa ca mergea mai rau ca pe dial-up acum 15 ani. Am facut iar reclamatie si abia aseara mi-au remediat problema. Mi-am bagat paula zilele astea pentru tot anul..

De aproape o saptamana de cand ne-am mutat am remarcat un lucru ciudat: daca dincolo se intampla uneori sa ma apuce 4 dimineata fara sa adorm si sa ma apuce isteria ca in mai putin de o ora vor incepe tramvaiele si adio somn, aici nu am reusit sa stam treji mai mult de ora 23. E incredibil cat de mult conteaza sa dormi si sa fie liniste iar dimineata sa auzi ciripit de pasarele in loc de claxoane si tramvaie. Al dracu care se mai muta vreodata, aici mor.