compromisuri

E cineva sa nu fi spus macar o data dupa cativa ani de relatie „imi bag paula, poate e mai bine singur?” Eu zic ca e imposibil, trebuie sa ai o zi proasta in care totul se darama peste tine si te razbuni pe partener fara sa aibe vreo vina. Sau poate are, poate ii tolerezi prea multe si ti-a ajuns si tie, poate nu te mai iubeste, poate..

Exista in orice cuplu o limita a compromisului. O da, toti facem compromisuri, putin recunosc insa: majoritatea probabil o numesc toleranta, altii nu-si pun problema, altii considera ca e pretul platit pentru dat la buci, altii dragoste sau iubire. Care e totusi limita tolerantei pina la urma ? Ca il lasi pe partener sa decida culoarea mobilei, unde mergeti in vacanta sau cine duce gunoiul sunt chestii banale care nici nu merita luate in calcul daca ma intrebati pe mine. Nu trebuie sa-mi spui sa duc gunoiul, il duc pentru ca pute si ma impiedic de el. Nu vreau sa-mi bat capul unde mergem in concediu, ocupa-te tu si sunt de acord cu tine. Eu asa fac si ma intreb daca nu cumva sunt un idiot care face prea multe compromisuri sau doar un tip istet care a gasit formula magica de a avea o viata perfecta alaturi de ea.

Observ in jurul meu ca ceilalti nu sunt ca mine. Deciziile se iau impreuna si cand cumperi hartie igienica, cica asa e normal intr-o relatie: pisoi, eu vreau cu 3 straturi si parfum de piersicuta; ah motanel, eu vroiam cu parfum de capsuni, ce ne facem ?

Probabil ca personajele vor incepe un dialog absurd, nici nu vreau sa ma gandesc. Mi-am adus aminte, am scris mai demult de un idiot care urma sa devina tatic si spunea „sa ma vad eu ajuns acolo..”; well, omul a dat de greu, copil mic, bani putini si multe cheltuieli plus nenumarate probleme. Evident ca pe ea o gaseste vinovata de toate ca nu e suficient de puternica sa faca fata singura si sa nu-l implice si pe el la schimbat de pampers sau spalat de vase.  Nu m-ar mira sa se desparta, el nu poate face compromisuri si brusc vede acum numai defectele la nevasta-sa.

In ochii lui si in ochii multora sunt vazut ca un fraier. Nu mai stiu ce sa cred, poate ar fi timpul sa-mi bag paula cu prima ocazie cand ma pune Flory sa-i fac o cafea: o sa-i arunc ibricul in fata si ii spun sa-si gaseasca alt prost. Abia astept sa-mi refac viata alaturi de o tipa beton cu multi bani, s-o fac sa-mi bea apa din palma, sa-i cer un Porsche si sa mergem in vacanta in State; pai ce plm, nu sunt prostul nimanui..

5 Comments on "compromisuri"

  1. yeah sure…mereu e vina noastra … damn… de parca noua nu ne-ar veni sa ne bagam pl si sa va aruncam la gunoi chilotii si sosetele de fiecare data cand tre sa le spalam…

  2. Crisule, n-am zis mai doar de noi, barbatii, era la modul general; si apropo, pe mine nu m-ar deranja sa spal bikini.. :)))

  3. Da’o drequ de treaba! S-a inventat masina de spalat!

  4. Pentru cine isi permite, Cat..

  5. Soo sa inteleg ca sunt printre cei super fericiti?

Leave a comment

Your email address will not be published.


*