Nu mai am prieteni

Mai e putin si face fratili vostru 39. Sa-mi bag pl, parca mai ieri scriam aici pe blog cum era viata la 33  iar acum ma framanta si constientizez multe lucruri pe care practic nu le-am luat in calcul niciodata, o sa vorbesc despre ele cu alta ocazie. Astazi insa despre prieteni. Nu ma intelegeti gresit, sunt ok, nu m-a suparat nimeni, pur si simplu asta e adevarul. Ma gandeam ca de ziua mea sa iau un Vito de la un amic, sa-l umplu cu prieteni si sa mergem intr-o haiducie de 2 zile. Dar.. n-am cu cine! Din sutele de cunostinte – nu gasesc pe nimeni pe gustul meu. Adica sa pot vorbi despre femei, despre google, masini, rock, IT, PC, despre chestii care imi plac. Ala vorbeste prea mult, ala e enervant, ala fumeaza, ala bea, ala e plin de basini, ala n-are timp, ala e la mii de km departare, ala are 3 copii, ala e ok dar are un copil isteric, ala n-are copil, ala ar veni doar pentru nevasta-mea iar cu ala n-ai ce sa vorbesti. Poate (mai mult ca sigur) ca m-am schimbat eu fie am devenit prea pretentios ori sociopat. Unii dintre voi ma stiti, nu sunt atat de nasol cum pare din ce mai aberez eu pe aici, chiar am un nivel de optimism peste limita. Acum, in acest moment, la ora 10.19 am, daca as avea nevoie de cineva sa ma ajute sa car un dulap pe scari, in afara de cei din familie nu am pe cine sa sun. De fapt am, dar toti vor bani. Intelegeti ideea ? Nu te mai ajuta nimeni ca intre prieteni. Probabil ca nici eu nu m-as duce sa car dulapul altuia, nu vreau sa se simta nimeni luat in vizor. Cred ca trebuie sa ne impacam cu ideea ca „prieten” a ajuns aproape la fel de greu de rostit ca „te iubesc”. Dar oare stiti de ce s-a ajuns aici ? Vreti sa va spun eu ? Because.. femeia.

– Acum nu mai esti de capul tau, esti insurat!

– Si ce, te-a gasit pe tine de prost sa-i cari dulapul ?

– Daca te duci sper ca-ti da si tie ceva..

– Cand te suna ala, sari imediat.. daca te rugam eu..