M-a pus necuratul si am discutat cu 2 ultra-mega-credinciosi despre..chestii. Big mistake. Nu ma invat minte odata sa evit discutii normale cu oameni limitati. Pentru ca, din punctul meu de vedere, au fost discutii absolut normale. Doar ca ei nu inteleg discutiile normale ori nu au capacitatea sa le inteleaga si din secunda 2 de cand ai inceput sa vorbesti – deja esti un nenorocit de ateu. Nu ai voie sa deschizi subiecte despre.. sa zicem planete, ele nu exista. Nu ai voie sa discuti despre soare. Nu ai voie sa discuti despre microbiologie. Toate astea sunt inventii si nu vor sa auda, se enerveaza si nu te lasa sa-ti continui fraza pina la capat pentru ca vin ei cu completari: stelele de pe cer sunt minciuni, lumina nu vine de la soare, asa e formata lumea, din noapte si din zi iar soarele e pus acolo de Dzeu de decor sa ne incalzeasca. La baza omului si a fiecarei fiinte de pe pamant nu exista celula, asa suntem noi creati de Dzeu, din piele, muschi, ochi, nas, gura, maine si un neuron drogat (asta cu neuronul imi apartine). Si cel mai important: pe umeri avem asa: un inger bun in dreapta si unul rau in stanga. Cand injuram, cand uitam sa ne spunem ruganiunile, cand nu mergem la biserica, cand ne uitam in decolteul unei femei si alte milioane de lucruri pe care le facem zi de zi – sa stiti ca e interventia aluia rau. Cand ne rugam, cand mergem la biserica si alte astea – e interventia aluia bun.
Ei bine my friends, care erau sansele sa pot avea o discutie normala cu acesti oameni? Pentru ca, spre deosebire de ei, eu nu neg nimic din ce-mi spun ei. Este dreptul lor sa creada, este dreptul lor sa-mi spuna orice vor, sa-mi dea sfaturi etc, atata timp cat eu nu-i intrerup, nu-mi dau ochii peste cap, nu ridic vocea. Ei de ce nu asculta nimic din ce vrei sa le spui? De ce ii apuca rasul daca le spui ca universul este atat de mare incat exista sansa sa mai fie o lume care sa ne semene? De ce trebuie sa fie mereu mana lui Dzeu atunci cand doctorul te face bine? De ce nimeni nu a vazut niciodata un preot sa faca o minune, sa vindece un bolnav de exemplu. Ca de icoane facatoare de minuni m-am cam saturat sincer. Imi pare rau dar nu cred nici in povestile spuse de Marghioara la 6TV despre Arsenie. Atentie! Nu cred in povestile care le aud la TV, n-am spus ca nu cred in Arsenie, e o mare diferenta. Doar ca tot ce se spune despre Boca, imi da impresia unui scenariu de emisiune TV care cauta audienta. Ca s-o scurtam: stiti pe cineva care a putut sa umble din nou dupa ce a fost la Prislop?
S-ar putea sa nu fiu inteles cum trebuie. Eu nu neg nimic, nici puterea lui Boca, nici existenta lui Isus, nici a lui Dzeu. Eu doar imi pun intrebari pentru ca am ajuns intr-un punct in care totul se bate cap in cap. Recunosc ca ma oftic de fiecare data cand lumea ma face ateu, necredincios si ca o sa ard in smoala, desi n-am facut nimic rau. Adica na, fac ce-mi dicteaza constiinta ca e bine: nu fut alte femei, nu ma bat, nu dau tepe, nu deranjez pe nimeni, nu fur, nu distrug natura, nu omor pesti sau alte animale. Si totusi, eu sunt ala nenorocitul. Haideti sa va spun un secret: mai bine in iad decat pe o pajiste cu iarba verde, inconjurat pe vecie de retarzi.
Am vrut sa-i intreb ce a fost in capul lui Dzeu de a omorat toata fiintele vii inttr-un potop nenorocit (Noe). Am vrut sa-i intreb daca pe o planeta indepartata, o civilizatie crede intr-un alt Dzeu sau e unul si acelasi cu al nostru. Am vrut sa-i intreb cine decide cine face cancer. Cine decide ca trebuie sa moara de foame milioane de copii din Africa si Asia. N-am avut cum pentru ca, ati ghicit, eu sunt un nenorocit de ateu si o sa ard in iad iar ei se vor uita la mine cum urlu din butoiul cu smoala. Si m-au dat afara.
Da-ni-el! Da-ni-el! Da-ni-el!
