Am experimentat o chestie: saptamana trecuta a fost fratili vostru plecat far far away. Intr-o zi stateam intr-un lobby plin de tineri din toata lumea, eram intins pe o canapea, muzica exact ce trebuie, aveam langa mine un latte din care sorbeam si butonam pe telefon. Incerc sa va spun ca eram zen. Pe facebook insa era agitatie mare, diaspora urla si zbiera ceva de un miting la Piata Victoriei, multe mesaje de incurajare, nervi si frustrari gen „baga-mi-as, mor de ciuda ca nu sunt si eu acolo” sau „diaspora e alaturi de voi” etc.
Bai fratele meu, voi stiti cat de misto e sa fii la mii de km de fraierii aia si sa te dai patriot pe fb? Va zic eu ca e marfa, nici mie nu mi-a venit sa cred. Am iesit seara sa mananc un carnat cu ceapa prajita si dupa ce am ragait satul, am zis ca e momentul sa fac si eu ceva util pentru patria mea: sa dau un like la o postare anti Dragnea sau ceva. Dar nu ca mi-ar mai pasa, ci sa vada saracii din tara ca sufar la fel ca ei, ca sunt cu sufletul acolo, langa ei. Sanchi. Btw, ce ironie sa fii sarac, sa stai sa ingheti de frig in Piata Victoriei si singura ta satisfactie sa fie 10 like-uri de la niste oameni pe care nu-i cunosti si care iau cina intr-un restaurant la mii de km de tine, la caldurica.
Twigg, chiar esti rau! Diaspora e cu noi! Si eu sunt plecat(a) din tara dar gandul imi este la cei de acolo!
O daaaaa. Daca ati fi cu noi cei care ingheata acolo, v-ati lua 1 saptamana liber de la sefii vostri italieni, englezi sau spanioli, ati lua avionul si v-ati opri direct in piata. 2 milioane de romani patrioti, plecati in strainatate din cauza regimului politic pot rasturna guvernul in 2 zile si-si fac si sarbatorile acasa. Doar ca ei, diaspora, ei nu sunt patrioti, majoritatea nu se mai intorc vreodata in tara decat in concedii. Si nu le mai pasa. Daca iti pasa, faci ceva. Daca nu – macar taci din gura.
Treaba asta imi aduce aminte de scena „autobuzul”. Momentul ala cand tiganul fura telefonul mobil unei fete, nimeni nu se baga iar cand tiganul coboara si usile s-au inchis, toti incep sa urle: dom’ne, nu l-am vazut fir-ar mama lui de nenorocit, ca praf il faceam! pfff..
