Orasul asta ne omoara incet si sigur

M-am intors in orasul asta infect dupa 2 saptamani de stat la tara. 2 saptamani in care am trait simplu. Imbracat doar in niste pantaloni scurti taiati din alti pantaloni de care nu mai aveam nevoie, murdar in permanenta pe picioare, fara tv, fara mall, fara kfc. Programul meu zilnic era cat se poate de banal: trezit, mancat ceva si stat in curte in foisor la laptop. Fara sa aud sirene, claxoane, bormasini, fara poluare si fara surse de stress. Am dat la lopata, am rupt buruiana, am hranit pisici si caini.

Ieri m-am intors in Bucuresti si tot de ieri sunt in depresie. Mai mult, am si o usoara durere de cap de care n-am scapat toata ziua. Mie nu-mi mai place aici, va jur. Daca as avea bani sa-mi fac o casuta noua la tara – in seara asta as pleca si nu m-as mai intoarce decat in vizita cateva ore. Acum imi dau seama cat de jegos, de poluat, de infect si de aglomerat e bucurestiul. NU are ce sa-ti placa aici. Oamenii sunt de cacat, mancarea din supermarchet e de cacat, traficul e de cacat, viata e de cacat.

Am iesit azi cu masina vreo 2 ore sa rezolv niste chestii. La iesire din parcare, o femeie a iesit de nicaieri si s-a pus in fata mea. Nu e loc sa treaca 2 masini asa ca unul dintre noi trebuia sa dea marsalier. Ea jumatate de metru – eu vreo 15 metri. Mi-a facut semn din masina sa ma dau eu inapoi. Un pic daca dadea inapoi reuseam eu sa trec dar nu a vrut. Nu avea rost sa ma enervez asa ca am dat eu. Dar incet de tot, adica mergeam juma de metru – puneam frana. De-al dracu. Pai futu-ti mortii ma-tii, ti-a fost lene sa dai putin inapoi? ia d’aici. Cand a trecut pe langa mine m-a injurat si m-a facut cu spume.

La intoarcere, un curier dpd s-a pus pe avarii fix pe aleiuta, fix in dreptul scarii unde avea de lasat un cacat. I-am zis sa mute masina ca nu am loc sa intru. S-a pus omu in fata mea, a analizat el din unghiul lui si mi-a zis: hai ca te ghidez eu. Ideea care e: la 5 metri in fata, 5 metri in spate sau 5 metri in lateral, erau zeci de locuri de parcare. Dar el nu, el e curier si asa s-a invatat, sa parcheze fix unde are treaba, se pisa pe ceilalti soferi, sa astepte. I-am zis ca eu nu sunt un sofer bun si sa-si mute masina ca nu ma las ghidat de el. Stiti ce mi-a zis? Cica „chiar ca esti un sofer prost”.

As fi putut sa-l iau cu „pe cine mortii ma-tii faci tu prost?” faze, dar n-aveam chef de scandal. A cedat si a facut manevre pina m-am plictisit si am trecut pe langa el. Ar fi putut s-o puna din prima in parcare..

Ce incerc sa va zic: oamenii din orasul asta au un singur scop: sa incurce si sa-ti faca viata un chin. Ei nu pot respecta regulile de bun simt pentru ca nimeni nu mai are bun simt. Am zis „oamenii” nu bucurestenii. Pentru ca e plin de orice fel de oameni dar nu de bucuresteni. Am ajuns exact la londonezii, sa fugim dracu din orasul nostru ca ne-am acrit de migranti.

Da coaie, de migranti. Vin de peste tot din tara, au job-uri, au masini si basini in cap. Orasul asta nu mai e locuit de bucuresteni cum era odata. Si nu ar fi o problema, ca tot oameni sunt si ei, insa astia nu sunt civilizati. N-ai cum sa scoti vorba aia, circul din om. Ganditi-va la Sile – baiatul venit de la tara care se stergea in copilarie cu stiuleti de porumb si acum e corporatist in pipera. Intelegeti la ce ma refer. Nimeni nu-i mai ajunge la nas.

De fapt, ce dracu zic eu aici: lumea s-a dus dracu si nu mai avem nicio sansa de salvare. Dar asta e un lucru bun pentru planeta! Suntem cea mai rea forma de viata care a existat pe terra in milioane de ani. Trebuie sa disparem, chiar daca suna naspa. Suntem deja prea multi, ne indreptam spre 8 miliarde. Consumam, distrugem, ne dusmanim si ne omoram intre noi. Societatea asta de cacat, mocirla in care traim ne da cumva impresia ca suntem importanti. Ca avem job-uri unde pozitia noastra chiar conteaza. Ca vai, fara tine lucrurile nu se mai misca. De aici basinile din capul fiecaruia, toti se cred importanti. Toti, absolut toti oamenii din jurul vostru cred ca fara ei, lumea ar fi mai naspa. De aici caracterul infect, superficialitatea, supraestimarea, ingamfarea.

Bineinteles ca religia e de vina. De fapt religia e de vina pentru tot ce ne inconjoara, in sensul rau. Nu am cum sa trag o alta concluzie, dar puteti voi s-o faceti. Demonstrati-mi ca e altceva la mijloc si nu relatia aia speciala a fiecaruia cu Isus. Pentru ca fiecare crede in sinea lui ca rugaciunile, cruciulita aia de aur de la gat, salariul si masina sunt cumva posibile doar cu bunavointa lui God. E foarte usor sa incepi sa crezi ca fiecare pas, fiecare moment, fiecare intamplare din viata ta au legatura cu Isus care te iubeste. De aici si pina a a-ti permite sa fii mitocan si mizerabil e doar un pas: orice fac – Isus ma iubeste pt ca eu cred in el, uite ce cruce am la gat.

Ai cruce de aur si inima de lemn manca-mi-ai pula. Isus a avut o cruce de lemn si inima de aur. Le-ati incurcat futu-va-n gura de zdrente..