Din nou la chirie

N-o sa va vina a crede daaar…. ne-am mutat la chirie.

E o poveste lunga, tocmai d’aia vroiam sa fac un video in care sa vorbesc pe subiect, mi se pare ca ar fi mult mai eficient. O sa incerc sa spun in linii mari cam ce planuri avem, insa naiba stie cum vor merge lucrurile.

Ideea e ca apartamentul ne-a ramas mic asa ca am zis sa-l vindem si ne mutam cu chirie pana ne vine o idee ce facem cu banii. Oamenii normali nu ar face asa ceva, mai ales daca au si copil, dar cine naiba mai e zdravan la cap in ziua de azi? Noi sigur nu.

L-am vandut relativ repede si ne-am mutat 2 statii de autobuz mai incolo la 3 camere. Desi e o camera in plus, nu stiu cum dracu dar avem mai putin spatiu ca in 2 camere.

Cand am vandut apartamentul, eram ingrijorat ca scartzaie putin parchetul in sufragerie si sa nu zica noii propietari ceva. Ce-ai facut Bobita, sa vezi aici parchet care scartzaie! Daca ma duc noaptea la baie, am trezit juma de bloc, zici ca are amplificare de zgomot. N-am crezut ca un parchet poate scoate sunete atat de puternice, o sa fac o inregistrare ca nu aveti cum sa intelegeti.

Bucataria e de o persoana. Daca ne nimerim 2 in acelasi timp, unul trebuie sa iasa, altfel ramanem intepeniti acolo. Masa, de fapt masuta din bucatarie e exact masa aia pe care o vedeti in filmele romanesti in care actiunea se intampla in comunism, lipseste doar farfuria cu ciorba. Debaraua… dar mai bine va fac poze, cuvintele nu pot descrie atat de bine cei 30 de cm de spatiu.

O sa va intrebati de ce am luat aici. Pai.. a trebuit sa luam in zona sa fim aproape de scoala, sa fie 3 camere si propietari ok. A fost singura optiune la bani decenti. Probabil ca nu stiati dar exista si apartamente cu faianta pe toti peretii din casa, inclusiv in dormitor, apartamente in care e atat de multa mobila incat abia ai loc sa te misti, sa nu mai zic sa-ti aduci si lucrurile tale. Ma rog, e o aventura dar zic ca am nimerit bine.

Ce facem de acum incolo?

As vrea sa stiu si eu. In principiu ne bate gandul sa ne caram din Bucu, mie mi-au ajuns 45 de ani de trait aici. Vreau la tara, vreau cand ma trezesc sa aud un cocos, un catel sau o pisica care cere de mancare. Nu mai suport tramvaie, sirene sau claxoane.

Stiu ca va fi o problema cu job-ul, cu banii, cu adaptarea. Dar nici aici nu mai e o solutie. Prefer sa risc decat sa mor incet dar sigur de nervi, stress si poluare.

Sper sa imi fac timp sa va povestesc ce case am vizionat, este foarte educativ. Dar este si dureros sa vezi ce au insemnat 30 de ani de coruptie si cum arata azi satul romanesc. Razi si plangi in acelasi timp. E mult de povestit dar trebuie sa-mi fac timp.

Data viitoare video! Fara discutii!

1 Comentariu la "Din nou la chirie"

  1. Te inteleg perfect! Si noi cautam locuinta (casa, apartament) si ma doare capul de ce ofera piata.
    Apartamente noi cu o padure de grinzi masive, cu pereti in unghiuri aiurea, pe care nu-i poti mobila corect, de pe care cade tencuiala, iar agentul imi spune relaxat ca „se remediaza la cumparare”. Vrei si locuri de parcare pt cele 2 tigai? No problem, inca 10.000 E/buc. Pai nu mai valoreaza atat masina da-o-n mortii ei!
    Mi-ar fi placut la casa, undeva la periferia orasului, ca as avea un garaj sa tin masina, moto, schiuri, biciclete si alte rahaturi care se mai strang la casa omului, dar si noi suntem conditionati de scoala copilului si posibilitatea folosirii mijloacelor de transport in comun. Si nu, microbuzul care trece 1 data/ora prin sat si face 1 ora pana in centru nu se pune. O sa creasca si o sa vrea sa iasa cu prietenii si colegii in oras, iar asta o sa fie cam greu cu microbuzul vietii…
    Problema cea mare e ca nu se respecta un minim de bun simt la autorizarea caselor sau blocurilor construite de dezvoltatori. Ai legea locuintei, ai norme sanitare care reglementeaza niste suprafete minime de asigurat prin proiect, amplasarea locurilor de parcare si a platformelor de gunoi fata de cladire, dar nu le baga nimeni in seama cand se autorizeaza. La receptie mai vin cu un etaj 2 in plus, spatii verzi – da-le dracului, betonam tot, mai castigam 5 locuri de parcare. Arbori inalti? Ei na… Sa se coaca fraierii pe beton incins.
    Prin natura jobului am intrat in contact cu diversi dezvoltatori si i-am tot intrebat de ce nu fac holuri de exemplu si intrarea e direct in living? De ce nu prevad spatii de depozitare etc. Dau din umeri si-mi spun ca „se vand si asa dom-le. Clientul plateste oricum, chiar e bataie pe ele”.
    Atata timp cat ai cumparatori pt niste mizerii amplasate in porumb la mama naibii pe dealuri unde nu ajunge cu presiune apa, ai drumuri inguste fara trotuare pe unde sa se plimbe o mama cu bebe in carut si trec masinile cu viteza razant, unde se ofera doar 1 loc de parcare si ala lipit de bloc, cand deschizi fereastra sa-ti intre gazele de esapament in casa si pt toate rahaturile astea vezi ca oamenii dau banii cu 2 maini apoi incep sa chitaie ca „stai putin ca nu e bine!” Pa cand ai luat n-ai vazut in ce te bagi?
    O sa mai dureze pana se vor educa cumparatorii. Pana atunci vom gasi pe piata gunoaiele astea imobiliare spoite frumos dar total neergonomice. Apropo, eu i-as obliga pe arhitectii care semneaza proiectele alea sa locuiasca in apartamentele proiectate de ei. Cum dracu sa faci atata scoala, plus 2 ani pana iti iei dreptul de stampila si sa-ti insusesti asemenea mizerii ? Dar asta e o alta discutie.
    Concluzia: desi mi-ar fi placut apartament intr-un bloc nou, pana la urma tot intr-un bloc comunist probabil voi lua. Macar alea-s compartimentate corect. Desi pe scara e mizerabil si miroase a mosnegi, a urina de pisici si a tocnita, tu-i mortii ei de tara!
    Apoi dupa ce ajunge kinderul la facultate mi-oi trai batranetile undeva prin mediterana, ca pretul apartamentelor e cam acelasi cu „Porumb Luxury Rezinence” de la noi.
    Pfiu, scuze de postul lung. Te citesc de multi ani, chiar daca nu-s vocal prin comentarii. 🙂

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.


*