Din nou la chirie

N-o sa va vina a crede daaar…. ne-am mutat la chirie.

E o poveste lunga, tocmai d’aia vroiam sa fac un video in care sa vorbesc pe subiect, mi se pare ca ar fi mult mai eficient. O sa incerc sa spun in linii mari cam ce planuri avem, insa naiba stie cum vor merge lucrurile.

Ideea e ca apartamentul ne-a ramas mic asa ca am zis sa-l vindem si ne mutam cu chirie pana ne vine o idee ce facem cu banii. Oamenii normali nu ar face asa ceva, mai ales daca au si copil, dar cine naiba mai e zdravan la cap in ziua de azi? Noi sigur nu.

L-am vandut relativ repede si ne-am mutat 2 statii de autobuz mai incolo la 3 camere. Desi e o camera in plus, nu stiu cum dracu dar avem mai putin spatiu ca in 2 camere.

Cand am vandut apartamentul, eram ingrijorat ca scartzaie putin parchetul in sufragerie si sa nu zica noii propietari ceva. Ce-ai facut Bobita, sa vezi aici parchet care scartzaie! Daca ma duc noaptea la baie, am trezit juma de bloc, zici ca are amplificare de zgomot. N-am crezut ca un parchet poate scoate sunete atat de puternice, o sa fac o inregistrare ca nu aveti cum sa intelegeti.

Bucataria e de o persoana. Daca ne nimerim 2 in acelasi timp, unul trebuie sa iasa, altfel ramanem intepeniti acolo. Masa, de fapt masuta din bucatarie e exact masa aia pe care o vedeti in filmele romanesti in care actiunea se intampla in comunism, lipseste doar farfuria cu ciorba. Debaraua… dar mai bine va fac poze, cuvintele nu pot descrie atat de bine cei 30 de cm de spatiu.

O sa va intrebati de ce am luat aici. Pai.. a trebuit sa luam in zona sa fim aproape de scoala, sa fie 3 camere si propietari ok. A fost singura optiune la bani decenti. Probabil ca nu stiati dar exista si apartamente cu faianta pe toti peretii din casa, inclusiv in dormitor, apartamente in care e atat de multa mobila incat abia ai loc sa te misti, sa nu mai zic sa-ti aduci si lucrurile tale. Ma rog, e o aventura dar zic ca am nimerit bine.

Ce facem de acum incolo?

As vrea sa stiu si eu. In principiu ne bate gandul sa ne caram din Bucu, mie mi-au ajuns 45 de ani de trait aici. Vreau la tara, vreau cand ma trezesc sa aud un cocos, un catel sau o pisica care cere de mancare. Nu mai suport tramvaie, sirene sau claxoane.

Stiu ca va fi o problema cu job-ul, cu banii, cu adaptarea. Dar nici aici nu mai e o solutie. Prefer sa risc decat sa mor incet dar sigur de nervi, stress si poluare.

Sper sa imi fac timp sa va povestesc ce case am vizionat, este foarte educativ. Dar este si dureros sa vezi ce au insemnat 30 de ani de coruptie si cum arata azi satul romanesc. Razi si plangi in acelasi timp. E mult de povestit dar trebuie sa-mi fac timp.

Data viitoare video! Fara discutii!

Fii primul care comenteaza la "Din nou la chirie"

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.


*