Au trecut 4 luni de la ultima postare, mă jur că nu știu când a zburat timpul. Viața la țară curge altfel, în special vara când nu știi ce dreaq să faci mai repede: să zaci pe terasă cu o bere în mână, să trebăluiești prin curte ca apoi să bei o bere sau să bagi direct un grătar cu niște bere. Anyway, are frati-miu, doctor în filosofie, niște răspunsuri geniale când îi spuneam rutina de zi cu zi, cică: băăă….!
Apropo de sfaturi, să ridice mâna cine nu s-a uitat la podcast-uri. Știți ce am înțeles eu din ceea ce spun miile de experți în sănătate, nutriție, relatii și parenting? Că este o minune că încă sunt în viață, trebuia să fiu mort demult de cancer și alte boli cumplite, din simplul motiv că am băgat în mine mâncare adevărată și nu m-am hrănit cu terci, semințe și buruieni, așa cum spun ei.
Frățioare, de unde au apărut aștia? Ca sunt cu sutele de mii, să-mi bag pl. Avem milioane de psihologi, medici, doctori în medicină, nutriție și sănătate. Și toți simt nevoia să îmi dea sfaturi! OMG! Chiar le pasă atât de mult de mine? Că mie nu-mi pasă de ei..
Aprope toți mi-au spus același lucru, că în realitate am o viață de căcat. Nevastă-mea nu este fericită cu mine, eu sunt un frustrat, fii-mea este un copil prost crescut cu tendințe depresive. Am grave tulburări sexuale și emoționale, sunt sărac, fără ambiție și lista continuă.
DAAAAAAR! Totul se poate rezolva cu doar câteva sute de Euro. Trebuie să mă înscriu la diverse cursuri, ședințe, seminarii sau să cumpăr o carte și toate problemele vor dispărea! Aplică acum, locurile sunt limitate!
Băga-mi-as bip..biiiiiip biiiiiiiiiiip în gura voastră! Să vă biiiiiiiiiiiip bip biiip în gură de jegoși! Marș în biiiiiiip bip bip bip de nenorociți, la muncă nu v-ați duce!
Gata 😁
Știți cum ăștia care fac podcasturi? Exact ca în scena din Nea Mărin Miliardar cu reporterii: „bă, da’ voi n-aveți servici?”
Că m-am și enervat. Păi dacă eu, la 47 de anișori, urăsc lumea în care trăim (motiv pt care am și plecat din oraș), cum aș putea crede că tu, un străin, n-ai somn noaptea de grija mea? Cum să te cred că ție chiar îți pasă de mine?
Nu am cum să te cred, așa cum nu pot crede în guverne, instituții, politicieni, mass-media și lista continuă.
Au fost ani în care chiar am crezut în extratereștri. Au fost ani în care am crezut că omul a fost pe lună. Au fost ani în care am crezut că încălzirea globală e din vina mea, că am o mașină euro4. Băi, recunosc, am crezut în toate astea.
Dar acum, azi, când văd la TV un octogenar miliardar că sanchi, se luptă pentru viitorul meu (nu știu cu cine dar se luptă), așa ceva este IMPOSIBIL să mai cred. Mai ales când mi se spune că eu sunt vinovat de toate nenorocirile din lume. Că tebuie să trăiesc cu sentimentul de vinovăție ca el să poată trăi în lux și opulență. Fără ultima propozițe, că aia se subînțelege.
Notă: observați asemnănarea cu biserica?
Așadar, vii îmbrăcat frumix la emisiune, stai în trafic și transpiri cu orele în fața camerelor, doar ca să îmi faci mie un bine. Are you fucking idiot? Du-te tată acasă, bea o bere, petrece timp cu nevastă-ta, că de mine am eu grijă.
Aaaaah, stai stai stai. N-ai bani de berică, este? La muncă tată, că ne-au invadat nepalezii că tu simți nevoia să-mi dai sfaturi.
Sau mai rău, mă iei cu „bine ați venit în Dubaaaaai!” Azi urcăm în Burj Khalifa, să vedeți și voi săracilor ce mișto e acolo. Nu uitați să dați like, share și subscribe, ne-ar ajuta mult să vedem și alte țări mișto pe banii umerii voștri. Că nu ne place nici nouă munca..
Câtă ipocrizie prosteală pe față.. Păi nu mai bine muncesc, strâng eu bani și ma duc personal să văd Dubaiu?
Sfârșitu’ e aproape. Pocăiți-vă! Abonați-vă! Află cine e Isus pentru tine pentru doar 3 Euro/lună. Locurile sunt limitate!
Ce vremuri am prins coae…
Foarte bine spus! Imi place ce ai scris. Exprimi foarte bine sentimentul frustrarii si neintelegerii cand auzi sfaturi cu privire la ce ar trebui sa faci ca sa iti imbunatatesti viata si sa iei decizii potrivite, iar in realitate, e greu de crezut ca milioane de alte persoane sa se ingrijeasca de tine. Imi dau seama ca inca incerci sa inveti sa ai incredere in lume. Sunt sigur ca ai reusit sa iti gasesti calea si sa te bucuri de lumea in care traiesti. Pana atunci, sa-ti fie de folos sfatul acela vechi: fii constient de alegerea pe care o faci si incearca sa crezi in tine si in ce poti sa realizezi. Succes!
Dupa 4 luni de la ultima postare, simt nevoia sa iti scriu un comentariu. Intai de toate, sunt de acord cu tine ca timpul zboara atunci cand esti la tara, mai ales vara. Am ras la descrierea zilei obisnuite in care faci totul cu o bere in mana. Dar am fost si mai uimit de ceea ce ai povestit despre fratele tau, doctor in filosofie, care iti da sfaturi despre rutina ta de zi cu zi. Si mai uimit am fost sa aud ca exista sute de mii de experti in sanatate, nutritie, relatii si parenting care iti ofera sfaturi si isi bat capul cu problemele tale. Sunt de acord cu tine ca este uimitor cat de mult le pasa lor de noi, mai mult decat ne pasa noua.