Au fost ani în care am crezut..

Au fost ani când am crezut că nu voi avea niciodată o gagică mișto, fiind prea sărac. Se întâmpla prin adolescență, când eram resemnat că bunăciunile cu care eram în clasă (școală, liceu) mă ignorau complet din cauza asta. Norocul meu că s-au uitat altele. Anii au trecut și bunăciunile alea de atunci sunt azi niște nasoale, majoritatea divorțate, cu care sincer nu cred că aș fi vrut să am o relație. Deci mi-au făcut un bine.

Au fost ani în care nu credeam că voi ieși din țară, că voi zbura vreodată cu avionul sau îmi voi permite vreodată o mașină.

Au fost ani în care am crezut în extratereștri! Am citit tot ce s-a putut, am urmărit toate documentarele pe subiect, am fost fascinat de seriale și filme sf. Azi nu că n-aș mai crede, doar că mi se rupe de ei. Îmi este atât de indiferent subiectul încât, dacă ar coborî la mine în curte o navă spațială, i-aș întreba: vă fac o cafea?  Poate sunteți obosiți după atâta drum..

Au fost ani în care am crezut în diverși oameni care apăreau la tv. Am crezut de asemenea că dacă merg la vot, chiar se va schimba ceva. Am crezut că dacă ies în stradă alături de alți oameni, chiar se întâmplă ceva. Doamne, ce infantil am fost..

Au fost ani în care am crezut că apa și petrolul se vor termina curând și sunt și eu de vină pentru asta.  Au fost ani în care am crezut că poluarea din aer e de la mașina mea cu care merg la shopping și de 2 ori la mare/munte pe an.

Au fost ani în care am crezut că oamenii care merg la biserică sunt oameni simpli, modești, cu suflet curat și buni la inimă..

Au fost ani în care am crezut că faci un bine dacă dai bani la cerșetori și în general ajuți oamenii care par mai amărâți ca tine. Ulterior am aflat că atunci când nu le mai dai, devii dușmanul lor.

Au fost ani în care am crezut că cei care îmi spuneau fratele meu, frățioare, șefu sau boss erau prieteni adevărați. De fapt nu erau decât persoane care profitau de naivitatea mea.

Au fost ani în care, deși lucram / făceam diverse servicii pentru persoane cu mulți bani, îi înțelegeam dacă se plângeau că o duc rău cu banii și munceam gratis pentru ei, deși eram rupt de foame. Am înțeles prea târziu că de fapt așa au ajuns putred de bogați..

Comentarii ( 2 )

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top